Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Sărutul

- V-am văzut vineri seara la Pablo's, domnișoară!

- Ce bine vă stă în vișiniu!

- Eu am dansat cu domnul decan, mademoiselle!

- Mi se pare că ați plecat mai repede, domnișoară Laurentis?

- A fost domnul Cromwell sâmbătă la Academie, l-am văzut eu! Mama spune că e cel mai chipeș bărbat de la curte.

- Păi nu degeaba seamănă cu domnul decan ca două picături de apă!

Ca de obicei, luni dimineață fetele de la Artă sunt prea surescitate ca să le stea capul la Revoluția Germană, sau la școală în general.

- Și domnul Torpe a băut mult, adaugă cineva râzând. A început să cânte, și cânta îngrozitor.

- O să aștept aici până vă terminați poveștile, anunț cu asprime, așezându- mă la catedră încrâncenată.

Proastă decizie, Amanda.

S-ar putea să mă transform în stană de piatră dacă aștept să încheie ele discuția, așa că, după alte zece minute de mici bârfe studențești, decid să pun piciorul în prag.

- Bine, deci: Bună dimineața! Deschideți vă rog manualele la Revoluția Germană.

- Dar, domnișoară...

- Niciun dar, Rose! Aveți timp după cursuri să vorbiți despre cât de bine îi stă domnului decan în albastru, acum trebuie să lucrăm.

Rose zâmbește șugubăț, clătinând din cap.

- Păi, nu am spus că îi stă bine în albastru, dar mă bucur să aflu că aveți părerea asta, domnișoară.

Fetele râd, iar eu îmi dau ochii peste cap.

- Nu am spus că-i stă bine în albastru, mormăi ofensată.

- Deci credeți că arăta rău vineri seara?

- Arăta rău! exclam exasperată. Știe toată lumea că domnul decan arată bine și într-un sac de gunoi, nu e nevoie să facem caz din asta.

De data asta hohotele de râs sunt prea dubioase ca să fie simple hohote de râs.

Mă întorc spre ușă oarecum înghețată, urmărind celelalte priviri din clasă.

Bine-nțeles.

Îmi vine să gem din rărunchi, văzându-l pe Ralph în pragul cabinetului, zâmbitor, cu mâinile îndesate în buzunarele unor pantaloni cafenii, croiți superb pe picioarele lui lungi.

- Bună dimineața, domnișoară Laurentis.

- De când stai acolo? întreb oftând.

- De suficient timp încât să aflu că mi-ar sta bine și într-un sac de gunoi, mulțumesc.

Îmi dreg vocea, hotărâtă să-mi mențin tonul profesional, în ciuda distracției vădite care a cuprins întreaga clasă.

- Ai vreo treabă anume, domnule decan? Pentru că, după cum vezi, ne pregăteam să începem lecția.

- De fapt, veneam în inspecție, anunță cu seriozitate. Decanul trebuie să inspecteze prin rotație toți profesorii din unitate, și azi e rândul tău.

Minunat!

- Bine, spun resemnată. Vă rog să luați un loc în spatele clasei, domnule decan.

Ralph se îndreaptă cu grație spre ultima bancă din rând, așezându-se lângă Connie Hathaway, care s-a îmbujorat de fericire, în toate nuanțele de roșu existente.