Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Mărturisirea

Simt că plutesc într-o mare densă și lichidă, ca de miere... și e cald, miroase frumos, iar eu mă simt foarte odihnită, ca după un somn de ani întregi.

Deschid ochii leneș, constatând că s-a făcut seară și că am dormit toată după masa, din nou.

Oftez întorcându-mă pe partea cealaltă, numai ca să mă izbesc de trupul gol și fierbinte de lângă mine.

- O, Doamne! O Doamne!!

Abia acum constat că sunt complet goală sub pătura pufoasă, iar pieptul lui Ralph îmi încălzea spatele în tot acest timp.

Dau să mă strecor afară, îngrozită, însă un braț de fier mă înfașcă după talie, trăgându-mă inapoi în pat.

- Unde te grăbești așa, domnișoară? murmură Ralph somnoros.

Mă zbat în brațele lui, traspirată și neliniștită.

- Dă-mi drumul, măgarule!

- Așa vorbești de fiecare dată când te culci cu cineva?

- Numai cu tine m-am culcat până acum!

- Nu te mai zbate, monstrulețule! Trebuie să vorbim.

- Mi se pare că am vorbit deja!

- Da, și după asta am făcut alte chestii. Nu ai uitat, sper?

Mă răsucesc, încercând să-i dau un pumn în piept, dar omul ăsta e numai mușchi peste tot. Îți cam înmoaie rezistența când vezi așa ceva.

- Și ce-i cu asta? întreb exasperată. O mică greșeală, da? Femeile însărcinate mai au și dorințe, chiar tu ai spus-o. Nu-i nevoie să facem o dramă din asta.

Ralph se ridică în șezut, complet gol, și zâmbetul i se șterge de pe față.

- Amanda, stai jos.

Vocea îi sună răgușit și poruncitor.

Îmi ridic cămașa de lângă pat, trăgând-o peste cap cu lentoare, în timp ce cântăresc în minte ce să fac.

- Ralph, a fost un accident... încep din nou, foarte puțin convingător. Eu am...

- Nu.

Mă prinde de încheietura mâinii, trăgându-mă lângă el.

- Știm amândoi că nu a fost un accident.

Îmi tremură picioarele când mă așez.

- Atunci... ce a fost? murmur agitată.

Degetele lui aspre îmi trasează o linie pe obraz.

- Pasiune.

Suflul cald îmi înfioară pielea de pe gât.

- A fost pasiune scăpată de sub control.

Înghit, cu gâtul foarte uscat.

- Bine.

Cumva, simt că e inutil să îl contrazic, pentru că Ralph a fost întotdeauna un bărbat deștept.

- Acum sper că ești fericit, domnule Coulby. Da, sunt încă atrasă de tine. Ghinionul meu, bănuiesc.

- Înseamnă că suntem amândoi foarte ghinioniști.

Mi-e greu să mă concentrez când îl văd complet dezbrăcat, așa că îi arunc cămașa și pantalonii, cu un gest sugestiv.

- Îmbracă-te.

El zâmbește arogant, luându-și cămașa.

- Îți place prea mult ce vezi, Amanda?