Încă de când am intrat în cabinet, luni dimineață, am știut că anul patru nu mă va scuti de explicații. Copiii ăștia nu au nicio rușine. Ce, am spus copii? Tinerii. Tinerii ăștia nu au nicio rușine, și sunt sigură că în weekend povestea "bolii" mele a circulat prin tot internatul, pentru că drăguțele mele fete din anul unu adoră să scornească povești.
- Vreau să vorbim astăzi despre influențele germanice din limba belgravă.
- Ce păcat, domnișoară Laurentis! Noi voiam să vorbim despre domnul decan, căruia îi spuneți Adonis.
Mă așez la birou, cu o privire aspră, sperând din suflet că nu m-am înroșit ca o cireașă.
- Dean, fie îți ții gura închisă, fie o să ieși de la curs!
- Desigur, domnișoara căpșunică!
Doamne, de ce nu am voie să-i pălmuiesc pe studenții ăștia? Codul etic al Academiei e un rahat.
- Deschideți manualele la pagina douăzeci și șase. John, vreau să citești prima coloană de cuvinte și să îmi identifici rădăcina germanică de la care au derivat acestea în limba noastră.
John Wilkerson se apleacă spre mine, zâmbind nestăpânit.
- Mademoiselle, e adevărat că domnul decan a îngenuncheat în fața dumneavoastră și...
- John, am spus...
- Și i-ați spus că, dacă vrea să vă ceară în căsătorie, și-a ales un moment prost? încheie Liam, rânjind.
Închid manualul cu zgomot, sătulă până în gât.
- Dacă vă spun toată povestea, putem în sfârșit să ne continuăm nenorocita asta de lecție? întreb aproape țipând. Sunteți mai răi ca niște femei! Credeam că bărbații din familii bune au preocupări mai nobile, dar ce să vezi!
Nu știu ce speram să rezolv cu această izbucnire, pentru că clasa nu pare câtuși de puțin rușinată.
Liam Zechlos flutură mâna în aer cu entuziasm.
- Eu unul sunt gata să aud povestea anului, domnișoară Laurentis.
- Și eu!
- Sunteți o clasă îngrozitoare și prost educată.
- Dumneavoastra ne educați, domnișoară Laurentis...
- În regulă! În regulă.
Nu am ce să fac, trebuie să schimb tactica. E limpede că mi-am compromis întregul curs, dacă nu le dau ceea ce cer.
- Domnul decan e un bărbat drăguț și amuzant. Ne cunoaștem de mult, încă din școala primară de fapt. Se recomanda drept Adonis de câte ori aveam profesori noi, și de atunci glumim mereu cu chestia asta. V-ați lămurit? E vreo problemă la prietenia mea cu Ralph Coulby? Și, dacă sunteți curioși, chiar am o problemă de sănătate care m-a silit să stau la pat tot weekendul. De fapt, sunt chiar dezamăgită de voi. Bărbați cu potențial, din familii bune, care fac glume pe seama unui unei femei bolnave... urât, foarte urât!
Incredibil, dar chiar am reușit să ating conștiința acestor sălbăticiuni.
În clasă se lasă o liniște stânjenită, înainte ca Dean să ia primul cuvântul, dregându-și vocea.
- Domnișoară Laurentis, ne pare rău! Nu am vrut să mă jignim. De fapt, vă putem ajuta cu ceva? Tatăl lui John e medic, și...
- Nu, nu e nevoie! Ralph mi-a prescris deja un soi de... hm, tratament.
CITEȘTI
Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"
Romance"Crezi că aerele tale de contesă și faptul că citești cărți vor șterge trecutul, drăguță? Poți să visezi cât vrei, dar nu uita, Amanda! Ești fiica mamei tale. Dacă vrei să faci bani, trebuie să-ți deschizi picioarele."
