Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Invitația

Mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap, și simt că am o rozătoare rea înăuntru, care îmi sfâșie gâtul.

Mă dor ochii atât de rău încât fac un efort supraomenesc ca să-i țin deschiși.

Ralph e lângă mine, și n-am idee cum a ajuns să doarmă aici. Nu că m-ar deranja. De fapt, posibil ca singurul lucru frumos din dimineața asta să fie bărbatul care doarme întors pe partea cealaltă, bucurându-mi privirea cu un spate grațios, complet gol, și cu un posterior pe măsură, din păcate acoperit de lenjerie.

N-o să înțeleg niciodată cum de îi e cald tot timpul, când eu dârdâi de frig sub pătura mea.

Mă rostogolesc prin pat, lipindu-mi fața de spatele lui fierbinte și musculos.

Îi inspir adânc mirosul de plante, strecurându-mi un braț pe sub al lui, ca să-l mângâi pe piept.

Doamne, cât îl iubesc pe omul ăsta!

Gândul mă izbește pe negândite.

Stai. Ce?

Ce-am spus?

Mă retrag înghețată, derulând în minte ceea ce tocmai am spus.

Nu-l iubesc, îmi spun imediat, speriată. A fost doar așa, un gând involuntar.

Îmi place foarte mult, categoric îmi place... îl ador pe Ralph Coulby, cine n-ar face-o? Dar în afară de asta...

El se mișcă, întorcându-se invers.

Genele lungi îi ating obrazul și pieptul i se mișcă regulat. Bărbatul ăsta e superb. Ce spun eu aici? E ireal de superb, e...

- 'Neața, mormăie deschizând ochii somnoros.

Îmi întind mâna din nou, cuprinzându-i obrazul neras, și încerc să zâmbesc, în ciuda neliniștii care îmi frământă stomacul.

- Neața, repet răgușit, mai mult ca un scheunat.

Ralph se ridică imediat într-un cot, îngrijorat.

- Te simți rău, iubire?

- Am...

Oftez, simțindu-mi gâtul sfârșiat de fiecare cuvânt.

- Am avut și zile mai bune.

- Ce te doare?

- Toate, îl informez jalnic.

- Nu trebuia să ieși la cumpărături pe frigul ăla! mă ceartă supărat, dându-se jos. O să merg la mine să-ți aduc ceva.

Își trage halatul pe umerii goi, ieșind din apartament, iar eu mă hotărăsc în sfârșit să mă urnesc din pat și să fac un efort major pentru a ajunge la baie, să-mi fac toaleta.

Mai exact, să mă spăl pe dinți și pe față, și să-mi ridic părul în vârful capului, pieptănându-l cu degetele.

N-am de gând să mă schimb din pijamale, pentru că e zi liberă. Și în niciun caz n-am de gând să mă mai trag de păr cu peria, dacă tot o să rămân în pat întreaga zi.

Ralph revine cu un zâmbet larg pe față și cu câteva pastile galbene.

- Poftim! O să-ți prepar și ceva de băut mai târziu.

- De ce zâmbești așa? întreb sceptică, căutând un pahar curat în care să-mi pun apă.

- A ajuns o scrisoare de la mama în dimineața asta, îmi răspunde vesel. Mi-a propus să te invit la Denver de Crăciun, ca să te cunoască.