Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Musafirele

- Crezi că îl putem ruga pe Brett să ne ducă până la patiseria aia care face croissante foarte bune?

- Alison Payne, ai spus că după ce ieșim de la papetărie mergem direct acasă!

- Da, dar mi-e poftă de niște pateuri cu brânză, ție nu?

- Sunt cât se poate de sigură că de fapt vrei să umblăm aiurea prin Eton, ca să te poți holba la șofer cât mai mult.

Sora mea zâmbește plouat.

- Ce e atât de rău în a te holba la un bărbat drăguț? Și tu te uiți cam lung după Ralph.

Mă crispez toată auzind-o.

- Eu nu mă uit după Ralph!

- Poate nu-ți dai seama, dar vinerea trecută la restaurant nu ți-ai dezlipit ochii de la el.

- Alison, încetează! Astea sunt speculații prostești pentru vârsta ta. Ai citit prea multe romane de dragoste, și cred că e vina mea...

- Amy, care e problema? Îți place de Ralph, nu-i așa? Cât de rău v-ați putut certa, dacă ne-a adus totuși în casa lui? Nu puteți să rezolvați situația și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți?

- Nu! o asigur tăios. Noi și Ralph suntem total diferiți, nu uita asta. Dacă a făcut un gest frumos pentru mama copilului său nu înseamnă că...

- Amy, Ralph e îndrăgostit de tine! Se vede pe fața lui.

- Dumnezeule, de când ai devenit tu expertă la fețele oamenilor? izbucnesc enervată. Câte aere ți-ai luat într-o săptămână, domnule, nu credeam că e posibil!

- Tu vorbești?! se răstește sora mea. Te porți cu Ralph ca o mare marchiză, de parcă ar fi sluga ta. În loc să fii recunoscătoare!

- Pentru ce să fiu recunoscătoare, pentru că m-a cadorisit cu un copil ilegitim, de-asta?!

Alison își drege vocea, uitându-se stânjenită în jur.

- Nu mai țipa, se uită oamenii la noi!

Traversez drumul cu pași mari, deschizând cu furie ușa mașinii, ca să mă azvârl pe scaunul de lângă Brett, care așteaptă calm citind un ziar.

Sora mea se strecoară câteva clipe mai târziu pe bancheta din spate, la fel de morocănoasă.

- Mai facem vreo oprire, doamnelor? ne întreabă valetul galant, nesinchisindu-se de tensiunea din mașină.

- Acasă! spun tăios, iar Alison adaugă peste mine:

- La Chef Patissier!

Șoferul ridică din sprâncene având un aer aproape surprins.

- Mă tem că nu știu exact de cine trebuie să ascult în această situație.

- Oamenii normali la cap ascultă de persoana majoră, îl informez cu acreală.

Domnul Brett are nesimțirea să zâmbească puțin, așa un zâmbet cam mijit, dar e totuși un zâmbet.

- Da, dar vedeți domnișoară Amanda, stăpânul vrea să mă asigur că sora dumitale petrece un timp plăcut în Eton, și asta înseamnă că mergem la patiserie.

- Ha! exclamă Alison triumfător din spate.

- Stăpânul tău e un mizerabil!

- N-o lua în seamă pe sora mea, Brett. Am auzit că femeile însărcinate se sălbăticesc, și cred că e adevărat.

- Alison Payne, poate vrei să fii pedepsită!

Sincer, cred că mă doare capul. Venirea noastră la Eton a scos bestiuța blondă din sora mea, într-un moment foarte prost, dacă pot să adaug. Nici n-am avut habar că domnișoara Alison poate avea atâtea opinii în realitate. Sau poate că e doar vârsta, la cincisprezece ani toate fetele sunt insuportabile.