Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Aniversarea

Ar trebui s-o întreb pe Amanda dacă vrea să-l vadă pe Torpe. Omul încă vorbește despre asta la fiecare beție, și mă duce la capătul răbdărilor.

Nici nu știu de ce încă insist în a-i menține imaginea, când aș putea pur și simplu să-i spun că draga lui de Laurentis e fiica unei prostituate.

Bănuiesc că va trebui să mă scap de asta într-un fel, până la urmă. Slavă Domnului că urmează vacanța de Paște și două săptămâni pot să stau liniștit acasă, plângându-mi soarta.

Sper că Brett face față cu cele două surori fără să înebunească.

Bun!

Totul pare în regulă când intru în curtea imensă, oprind mașina lângă scări.

Nu prea înțeleg de ce sunt lumini prin toată casa, de parcă vine Crăciunul, dar ce mai contează? Am încetat de mult să mai sper că femeile sunt ființe care pot fi înțelese.

Totuși, e interesant că ușa e deja descuiată, și valetul meu nu pare să fie la datorie.

Îmi scot paltonul agățându-l la intrare, în timp ce adulmec liniștea dubioasă din casă.

- Ei, Brett! Unde a dispărut toată lumea?

Nimeni, nimic.

Era limpede că o să găsesc haos dacă las două străine în casa mea.

Mă resemnez, dând să intru în salon, când mă sperie zdravăn o voce foarte cunoscută și agasantă.

- Surprizăă!!!

Mă trag înapoi, holbându-mă la arătarea din pragul ușii. Nu se poate! Nu acum, fir-ar să fie!!

Simt că mă trec sudorile.

- Carmina, ce faci aici??

Cu puțin noroc, poate Amanda și Alison sunt plecate pe undeva cu Brett.

- Ralphy, iubitule !

Vocea mamei mă lovește în moalele capului, luându-mi ultima fărâmă de speranță. Și eu, care credeam că vin să-mi limpezesc creierii!

Treaba stă foarte prost, foarte foarte prost.

- Mamă, ce faceți aici?

- Cum adică ce facem? se încruntă Carmina indignată. Am venit în vizită, e vreo problemă?

- Normal că e o problemă! Știți că nu-mi plac vizitele astea neanunțate!

- Dacă ai fi trecut pe acasă măcar de ziua ta, intervine mama mustrător, nu am fi obligate să dăm noi buzna acasă la tine. 

- Ce, suntem în douăzeci? întreb pierit. E ziua mea?

Carmina geme din toți rărunchii, clătinând din cap.

- Băiatul ăsta își pierde mințile, v-am mai spus.

Mă uit rapid în jur, constatând că nu mai e nimeni prin zonă. Poate chiar am un noroc chior să scap de ele înainte să apară femeile alea două de pe unde or fi.

- Păi, vă mulțumesc pentru vizită, dar am treabă în seara asta. Haideți, să vă conduc...

- Doar nu ne dai afară din casă!

- Ba chiar asta fac. Aștept niște musafiri, și...

- Ți-am cunoscut musafirii deja, Ralph! mă îngrozește Carmina. Aveai de gând să le ascunzi toată viața?

- Rahat!!!

- Nu vorbi așa de față cu mama ta.

- O, rahat cu ochi!