- ...și, una peste alta, eu cred că Napoleon a fost un lider puternic, atât politic cât și militar. Să nu uităm că Imperiul Francez și-a cunoscut perioada de glorie sub conducerea sa!
Dau din cap aprobator, silindu-mă să o ascult pe Ashley, însă durerea mistuitoare din josul spatelui mă face să văd mici punctulețe gri suprapuse peste fața ei frumoasă.
- Și, pentru că ne-ați cerut să prezentăm câte un dicton inspirațional, am decis să-l aleg pe acesta: Degeaba alergi. Trebuia să pornești mai devreme.
- Minunat, Ashley! o asigur pe studenta mea zâmbind crispat. Un dicton interesant, într-adevăr! Acum, vrea cineva să dezvolte înțelesurile lui, aplicându-l în contexte reale de viață?
Ellen ridică două degete zâmbind.
- Ceva de genul, degeaba încerci să arăți drăguță în zece minute, dacă nu ți-ai făcut timp să te machezi cum trebuie.
Cineva râde în spatele clasei, înveselindu-mă puțin.
- Sau mai bine, degeaba încerci să-l cucerești de Liam Zechlos anul ăsta. Trebuia să nu refuzi invitația lui de anul trecut, Claire!
De data asta, toată clasa de fete chicotește. Un alt val de durere îmi ia cu asalt pântecul, lăsându-mă transpirată și rece. După care, corpul mi se relaxează brusc, eliberat de suferință. Dumnezeule, cât de oribile sunt crampele astea!
- Dacă cineva vrea să-l cucerească pe Liam Zechlos, o sfătuiesc prietenos să renunțe, reușesc să spun, amuzată puțin.
- Vezi, Claire, nu ți-am spus noi?!
Claire e roșie ca focul, și pare gata să alunece sub bancă de rușine.
- De ce, mademoiselle, e ceva în neregulă cu el?
- În afară de faptul că pare amorezat de jumătate din Academie, ceea ce...
Mă chircesc brusc, gâfâind. Durerea revine din nou, radiindu-mi din pântec până în spate, prin toate oasele.
- Sunteți bine, mademoiselle?
- Domnișoară Laurentis!
Mă prind strâns de catedră, încercând să mă concentrez asupra propriei respirații, pentru că durerea mă sufocă.
- Să meargă cineva la Infirmerie!
- Chemați-l pe domnul decan!
- Nu! Fetelor, nu e nevoie să... ahh!
O să vomit.
Nu-mi pot închipui ceva mai îngrozitor decât să vomit în fața propriilor studenți. Din fericire, e o clasă de fete, și poate că...
- Amanda?
Vocea lui Ralph își croiește drum prin mintea mea, scuturându-mă.
- Amanda!!
Îmi strâng talia cu brațele, încercând să opresc durerea.
- Ralph, eu doar am...
- Da-ți-vă la o parte, fetelor!
Simt brusc că aerul sufocant se schimbă, devenind mai respirabil, odată ce fetele se risipesc speriate de lângă mine.
Ralph se lasă într-un genunchi, stârnindu-mi un zâmbet anemic. Îmi vine să țip de durere, dar gândul nu-mi dă pace.
- Dacă ai de gând să mă ceri de nevastă, ți-ai ales un moment foarte prost, Adonis.
Fetele încep să zâmbească, oarecum ușurate.
CITEȘTI
Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"
Romance"Crezi că aerele tale de contesă și faptul că citești cărți vor șterge trecutul, drăguță? Poți să visezi cât vrei, dar nu uita, Amanda! Ești fiica mamei tale. Dacă vrei să faci bani, trebuie să-ți deschizi picioarele."
