Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Acasă

Nu știu când am adormit în mersul legănat al trenului, însă șuierul ascuțit m-a trezit tocmai la timp ca să-mi înfașc valiza și să cobor.

Nu cred că e mai mult de ora șase, pentru că e încă întuneric în Bricho.

Va trebui să mai zăbovesc o oră-două prin oraș, pentru că nu vreau s-o sperii pe Alison apărând la ușă atât de dimineață.

Stomacul îmi protestează zgomotos când trec pe lângă o brutărie, așa că mă opresc să iau un doi covrigi calzi, care îmi mai încălzesc mâinile înghețate.

Bricho e foarte friguros în decembrie, sper din suflet că Alison a reușit să ia lemne din banii pe care i-am trimis.

Mă așez pe valiză într-un colț retras al parcului murdar din Bricho, mestecând pe îndelete fiecare bucată de covrig, în timp ce construiesc în gând o poveste credibilă.

Minciuni peste minciuni, la asta se reduce toată viața mea. La un moment dat or să mă sufoce toate minciunile, dar deocamdată încă nu pot spune adevărul.

În cele din urmă o iau spre casă, târându-mi valiza lemn pe caldarâmul spart.

Asta e viața mea, asta e tot ce va fi vreodată: drumuri șubrede, camere sărăcăcioase, lemne puține și haine jerpelite. Nu ceaiuri și mese comandate în cameră, nu ieșiri la restaurant, și în niciun caz plimbări cu un automobil.

Urc scările spre etajul unu, gâfâind la fiecare treaptă. Ei bine, se pare că m-am îngrășat serios, altfel nu-mi explic ce e cu oboseala asta nefirească peste mine.

În fața ușii mă opresc și trag aer adânc în piept, înainte să bat.

Câteva clipe mai târziu, fața somnoroasă a surorii mele apare în ușă, încadrată de un păr lung și răvășit.

Alison se holbează la mine, stupefiată.

O împing înăuntru, lăsând valiza jos, și o îmbrățișez strâns, lăsând câteva lacrimi să-mi alunece pe obraz.

- Amy!! exclamă sora mea uimită. Amy, cum se poate.... ești chiar tu!

- Chiar eu, spun înăbușit, închizând ușa. O să-ți explic imediat, Ali... unde las astea? Ia te uită! Ai schimbat perdelele!

Sora mea se retrage, aproape țopăind de încântare.

- Am schimbat perdelele și am luat un pat nou! Și am plătit pe cineva să vopsească pereții, și...

- Ali, ți-am spus să-ți iei haine noi de pe banii aceia! o mustru nemulțumită. Nu să îi consumi pe toți în casă!

- Mi-am luat câte ceva, de la târgul săracilor, mă asigură zâmbind. Avem și lemne... nu e minunat, Amy? Și acum te-ai întors și tu! Aveți vacanța mai repede? Credeam că vii abia la sfârșitul lunii!

Îmi dreg vocea, chemând în ajutor toate resursele corpului meu obosit, ca să-mi joc numărul.

- De fapt, m-am întors de tot, o informez cu un zâmbet. Profesorul pe care îl înlocuiam s-a vindecat mai repede și a spus că e gata să-și ia locul.

- Dar credeam că e un post liber!

- Da, păi domnul în cauză a fost plecat în străinătate, la băi. Iar acum s-a întors, deci... sunt aici.

- Amy, asta e grozav! exclamă sora mea entuziasmată. M-am simțit atât de singură, și chiar nu voiam să petrec toată iarna asta lungă numai cu Mae!

- Nu mai ești singură! o încurajez cu un ton foarte sigur. Bun, domnișoară! Acum, să facem un ceai și să vedem cât ai avansat cu studiile în lipsa mea. Du-te și schimbă-te!