Profesorii rămân aici pe tot parcursul anului, dacă îți vine să crezi. E ca o fortăreață, Alison! Ți-ar plăcea la nebunie Academia, cu sălile ei imense și cu rafturile acelea pline cu cărți care ajung până la tavan.
Doamna Clare mi-a explicat toată ziua, pe un ton câinesc, care sunt sălile și cum se desfășoară cursurile aici. M-am simțit ca un copil pedepsit, de fiecare dată când vorbea cu mine. E o femeie tare neplăcută, din păcate.
Domnul decan, în schimb... l-ai adora pe domnul decan! E tânăr, și are niște ochi superbi, și e atât de înalt... și când râde, scoate un sunet vibrant și cald, care te face să zâmbești.
- Nu, nu e bine. Nu e deloc bine, concluzionez singură, tăind ultimul rând cu două linii. Sună prea romantic...
Domnul decan e tânăr și amuzant, și se comportă frumos.
Am primit un apartament mare, chiar lângă al lui, și mai adineauri îl auzeam din baie cum fluieră, pe partea cealaltă.
Trebuie neapărat să vii în vizită, Alison! O să întreb dacă putem primi vizitatori... o clipă!
A sosit cina. Doamne, Ali, am salonașul meu personal, și iau cina înăuntru! Sunt patru feluri de mâncare! Nu pot să-mi închipui ce capital are Academia, dacă profesorii sunt întreținuți atât de bine!
Fac o pauză, lăsând stiloul jos, pentru că aburul cald al mâncării din salon îmi face stomacul să chiorăie.
Trebuie neapărat să mănânc înainte să termin scrisoarea, pentru că vreau să-i povestesc lui Ali cum e mâncarea de la Academie.
Și apoi, trebuie să fac o baie lungă, în cada aceea înaltă, strălucitoare, în care încap trei persoane.
Doamne, nu-mi vine să cred că sunt aici!
Îmi scot fusta largă și bluza, punându-mi cea mai bună cămașă de noapte, în timp ce mă admir prostește în oglindă.
Nu sunt o frumusețe extraordinară, sunt conștientă... dar Mae spune că "am farmec", orice ar fi însemnând asta. Mama era frumoasă. Alison îi seamănă perfect, cu părul ei lung, auriu, și cu ochii chilimbarii. Eu bănuiesc că moștenesc un tată est european, cu o față cât se poate de comună și cu un păr creț care se încâlcește îngrozitor de câte ori îl piaptăn.
Cu toate astea, în cămașa mea de noapte care are volane drăguțe din dantelă și mâneci largi, încep să cred că arăt destul de drăguță.
Mă așez la masă încântată, mirosind cu nesaț supa fierbinte, cartofii copți cu pui aromat, salata de verdețuri și tarta cu vișine.
În mod sigur bucătăreasa Academiei s-a întrecut pe sine, încă din prima seară!
Ce păcat că n-am un stomac în care să încapă toate!
Sunt abia la cartofii bine rumeniți, și deja simt că pleznesc.
Ușa camerei mele se deschide brusc, făcându-mă să scap tacâmurile.
- Ascultă, Laurentis, m-am tot gândit...
Adonis intră în salon cu pași mari, aranjându-și gulerul unei cămăși largi, care i se lipește de pieptul umed.
Nu am timp să mă zgâiesc la el, pentru că sunt în haine de noapte, și sunt furioasă.
- Domnule decan! exclam iritată, sărind de la masă. Domnule, nu puteți intra așa când vă taie capul, fir-ar să fie!!
Înhaț un halat roz pe care mi-l leg rapid pe deasupra, dar tot dezbrăcată mă simt, pentru că privirea lui albastră s-a oprit exact între sânii mei, cu mare plăcere.
- A, nu te deranja! mă sfătuiește nonșalant. Tot o să te văd dezbrăcată, e inutil.
Clipesc des, încercând să-mi dau seama dacă am auzit bine.
CITEȘTI
Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"
Romantizm"Crezi că aerele tale de contesă și faptul că citești cărți vor șterge trecutul, drăguță? Poți să visezi cât vrei, dar nu uita, Amanda! Ești fiica mamei tale. Dacă vrei să faci bani, trebuie să-ți deschizi picioarele."
