Hoseok topi ceara într-un ibric m-ai mare și o turnă în m-ai multe contaimere rotunde de sticlă micute.
Amestecase ceara neagră cu praful obținut din aripile zânelor și adauga-se câteva cristale micuțe în recipient.
Yoongi era cu ochii pe el, privindu-i fiecare miscare ca o pisică ce își urmarea prada.
Ia explicat deja ce face. Lumânări de invocare. De accea acum astepta ca ceara să se solidifice, pentru a-si grava simbolul în ele.
— Si dacă aprind una o sa simți?
— Da. Un bruiaj în atmosfera energetică. Asa ca nu o aprinde doar pentru că te plictisești acasă sau ceva banal. Aprinzi lumânarea doar dacă e ceva important.
— Okay.. aprobă încă privind captivat particulele de sclipici plutind prin ceara lichidă.
Demonul stătea pe fotoliu, privind cum cerul se înroseste treptat.
Încerca să se convingă că ii dădea aceste lumânări pentru situatiile de urgență, daca era atacat de vre-un alt magician sau entitate, încerca să se convingă ca era îngrijorat deoarece avea nevoie caracteristicile magiei lui, când în realitate, se simțea nelinistit când magicianul pleca de lângă el, stiind că protectia sa e slaba, putând să fie foarte ușor rănit.
Nu vroia ca Yoongi să fie rănit sau supărat. Vedea în el un suflet pur. Până și dorința sa legată de tatăl său părea o chestie pe care o făcea din obligație. Nu a simțit nici-o determinare din partea sa când si-a rostit dorința, în acel moment parcă sa speriat de propria voce.
Ducându-si degetul la gură, demonul își ciupi cu dinți pielea degetului mare, în mijlocul amprentei, bobite rosiatice și sarate iesind deasupra pieli.
Sa ridicat de pe fotoliu, pășind nesigir spre canapeaua pe care stătea magicianul, încă privind lumânările de pe măsuță secundă de lemn din fata sa.
Ezita. Nu stia dacă ceea ce urmează să faca e bine sau nu. Sângele era cel m-ai puternic elemnt folosit în magie, si ce-l m-ai slab. Puteai fii distrus dacă ajungea în mâinile nepotrivite.
Când Yoongi văzu umbra demonului deasupra sa, blocând razele rosiatice ale soarelui, își întoarse privirea curios spre el.
Nu ar trebui sa faca asta. Nu era chiar o încălcare a legii universului, dar se apropia foarte mult de acele limite. Chiar nu era mecesar sa faca asta.
— Vrei să încercăm să-ți forțat cresterea energetică? Întreabă simțindu-si vârful degetelor zvâcnind. Aerul parcă refuza sa ii între în plămâni și ticaitul ceasului vechii de pe perete părea m-ai gălăgios ca niciodată.
— Putem?.. Yoongi se simțea parcă bătut de privirea fixa a demonului. Si daca nu ar fii vrut, ar fii fost prea intimidat să refuze. Dar ideea îi surâdea. Vroia sa faca si el potiuni său sa controleze sigilii.
Hoseok la prins încet de maxilar cu palma, ridicându-și cealaltă mâna spre fruntea sa, respirația lui Yoongi a rămas blocată în plămâni, palm lui Hoseok întunecându-i privirea.
Inima a început să ii bubuie în torace, făcându-se mică cât un purice, dându-și seama că nu cunoștea deloc acel demon și putea să ii faca rau în orice secundă.
Paralizat de spaimă, trupul său refuza să reacționeze, simțind cum ii presează ceva cald și umed pe frunte, putin m-ai sus de sprâncene, fix între ele.
A stat nemișcat în timp ce vârful degetelor au început să-l ardă, transmițând căldură în tot tupul său, ca niste aburi sub piele, încolacindu-i-se printre coaste și oase.
Trupul i sa înmuiat, un sentiment de pace profund aproape adormindul.
Ca si o lovitură de bată în spatele capului, Yoongi simți brusc durere, corpul său racindu-se la minus grade.
— Au-- mă doare. A tresărit când demonul își lua rapid mâna de pe fruntea sa, lăsându-se pe vine lângă genunchii săi.
— Te doare? Ce? Întreabă încă ținându-l de maxilar.
Ochii săi îl priveau atent, pupila sa devorând-o pe a magicianului care uitase și cum se respiră. Nu a m-ai avut pe nimeni atât de aprope, nu a m-ai avut pe nimeni care să-l vadă.
Să îl vada într-adevăr, nu doar să se uite la el. Yoongi sa înfiorat, trăgându-și fata din mâna demonului. Se simtea prea expus, se uita prea fix la el, cu o privire ca o rază de lumină focalizată care ii ilumina ascunzişul.
Fulgerat de o durere pătrunzătoare, Yoongi si-a dus mâna la frunte, Încruntându-se usor, dar tresări când Hoseok îl prinse încet de încheietura mâini și o trase ușor într-o parte, uitându-se la el îngrijorat.
— Ce e? Nu înțelegea cum simt oameni durerea, dar a auzit de multe ori cum o descriu. Chiar nu a vrut să-l rănească.
— Mă doare capul... spuse trăgându-și încheietura din mama demonului, care avea o expresie indescifrabilă, luminată de razele rosiatice ale soarelui.
Hoseok clipi des, încruntat. Nu a vrut să-l rănească, de ce se trăgea din mâinile sale? Magia sa era ca o baterie goală, el a încercat să o încarce, și a reușit pentru câteva clipe, apoi sa descarcat brusc din nou.
— Din cauza schimbări energetice...
Parcă orase ardeau în ochii săi întunecați, Yoongi nu a m-ai văzut niciodată niste ochii atât de colorați, și totuși negrii.
— Deci nu a funcționat?...
— Nu.
— De ce?
— Fiecare magician are magia sa unica, care se manifestă diferit. Ca o amprenta, nu găsești 2 la fel în toată lumea. Trebuie să ți-o dezvolți pe a ta înainte să o pot expansa.
Yoongi clipi, Încruntându-se treptat.
— Ce înseamnă " expansa "?
— Sa amplifici o chestie. O dezvolți, o întărești.
Hoseok se ridică de lângă el și verifică lumânările. Erau destul de uscate pentru a își grava simbolul în ele.
Yoongi la privit cum, cu vârful unui obiect ascuțit din fier ce semăna cu un pix, a început să traseze lini moi în lumânările solidificate, apoi a plecat acasă, ascunzându-le bine în gentuța sa.
