🪷 Parfum de flori 🪷

💐 18 💐

— Dacă se miscă si o să cad... îngrijorarea din ochii magicianului făcu demonul să râdă slab.

Era ca o pisicuță speriată stând pe mal, privind busteanul răsturnat deasupra apei. Făcea pași în stânga si-n dreapta, încercând să-și faca curaj să păsească pe bustean dar nu reusea.

Apa nu era adâncă. Nu avea nici-o un metru adâncime dar era rece. Pădurea era rece.

Si udă.

Hoseok era deja la mijlocul busteanului, cu rucsacul în spate, privind amuzat cum frustrarea crestea treptat în Yoongi.

— Haide Yoongi. E răsturnat aici de ani întregi, și daca încerci nu poți să-l clintesti. Ii zâmbi slab.

Nu putea să se abțină. Zâmbetul crestea pe buzele sale fără sa realizeze. Doar când  simțea că îl dor obrajii realiza de ce.

Magicianului încă ezita. Încă nu avea curaj sa atingă bucata de lemn nici cu vârful piciorului.

Demon a pornit spre el și la prins de mână cu mâna care ii era bandajată, vrând să-l ajute dar magicianul se împotrivi prinzându-l rapid de încheietura mâini cu care-l ținea.

— Stai-- stai! Își ridică privirea speriată spre el. Nu mă trage Hoseok că mi-e frică! Smiorcăie făcând demonul să râdă. Putea sa ii simtă degetele reci prin stratul de bandaje care ii invelea palma.

— Nu te trag. Dar dacă m-ai stăm mult aici nu ajungem săptămâna asta la pesteri.

Nu avea nici-o urmă de iritare în voce, făcând magicianul să ii fie recunoscător pentru răbdare. Într-adevăr stăteau de cel puțin 20 de minute aici.

— Bine... okay.. da nu mă trage. Smiorcăie punându-și încet talpa pe bustean, strângând încet mâna demonului.

— Știu.. haide. Îl îndeamnă blând, pășind cu spatele spre celălalt capăt al busteanului.

Yoongi își simțea inima babuind cu putere, privind fiecare pas micuț pe care-l făcea. Până și respirația i se opri în plămâni. Se ținea de demon ca si cum viata sa depindea de el.

Oricum, dacă va cadeaz îl va trage după el! Nici măcar nu stia sa înoate și daca vedea un sarpe de apă va muri pe loc.

— Gata.. murmură privind cum magicinul pași din nou pe pământ, expirând ușurat. Bun, bravo. Râde dându-i drumul la mâna.

Yoongi a scos un râset nervos, incofortabil.

— Am crezut că o să mor. Nu m-ai fac asta în viață mea. Murmură privind busteanul cu ură.

Hoseok nu vroia sa ii spargă bula dar..

— ... pe acolo ne întoarcem... spuse făcându-l să smiorcăie.

Nu putea să se abțină. Râsul iesea atât de liber din el. Orice făcea Yoongi i se părea m-ai mult decât hilar și m-ai mult decât adorabil. Parcă mâncase ciuperci psihoactive si acum totul era m-ai animat în jurul său. Totul i se părea m-ai colorat și viu. Pana și cirirpitul păsărelelor părea vesel.

Natura parcă dansa în bataia vântului și soarele nu se sfia să ii mângâie cu razele sale.

Părul lui Yoongi mereu era o furtună de bucle saten-roscat, coborându-i până pe gât. Parfumul său de flori mereu ii umplea plămâni, chestiile simple pe care le adora, făcându-i ochii să strălucească când vedea o floare m-ai deosebită, Hoseok parcă reusea să tragă aer curat în plămâni pentru prima data după mult timp în care a stat într-un purgatoriu.

Si-a pus brațul peste umerii magicianului, pășind alenea pe cărare de pământ.

Să stea în preajma lui Yoongi îl făcea să se elibereze de orice zid, îl făcea să se simtă m-ai vulnerabil, m-ai lipsit de control. Pentru că Yoongi nu era suspicios legat de gesturile sale, nu-l ținea sub un binoclu critic. Nu se comporta ca si cum ii suspecta fiecare gest, ca si cum era un monstru. Stia ca este, dar magicianul nu părea să-l judece pentru asta. Nu l-ar fii lăsat să zaca în agonie doar pentru ca e un demon și o poate suporta.

De accea...

Hoseok si-a privit palma bandajată stângaci, rederulând dimineața aceasta. Yoongi a insistat să îl panseze și să se de-a cu o cremă antiinflamatoare. Nu a primit " sunt un demon " ca răspuns. Nici nu la băgat în seama, continuând să-l panseze cu încăpățânare.

De accea Hoseok era atât de confuz și frustrat în prezenta sa. Vroia să-l rănească pentru a-și dovedi ca e puternic, dar nu putea psihic. Daca se gândea că Yoongi e rănit, stomacul i se întoarcea pe dos și vroia să vomite.

A oftat privind de-a lungul cărări. Copaci erau desi, de-o parte si alta a lor, crengile lor impletindu-se ca o boltă deasupra lor.

Yoongi mirosea bine și era mic sub brațul său. Pana acum nu a realizat ca oamenii sunt atat de firavi. Ii putea simți oasele sub brat. Numa puțin daca si-ar fii tras brațul în fața, Yoongi ar fii căzut în nas.

Horcăind amuzat la acel gând, magicianul își întoarse privirea spre el, întâlnindu-i ochii.

— Ce? Întreabă privindu-l confuz.

— Nimic. Își ridică privirea spre bolta de crengi, râzând slab.

— Ce? De ce râzi? Întreabă suspicios. Te amuzi pe seama mea? Ce e?? De ce râzi?? Smiorcăie frustrat, făcându-l demonul să râdă si m-ai tare, glasul său auzindu-se în pădurea luminată de soare.