Yoongi a m-ai dormit câteva ore în timp ce Hoseok, din nou, sa simțit la el acasă si a coborât în bucătărie unde a făcut o supă de carne, folosindu-se de frigider, legume și ustensile fără să ceara voie.
Serena doar la privit pe ascuns, cum la privit când la urmărit în dormitor, când ia îndopat fiul cu tincturi și siropuri.
Ceva clar era între cei doi. Era prea mult contact viziual pentru niște prieteni simpli.
Ia cerut părerea prietenei sale Daiana, iar ea a confirmat ca se uitau ciudat de mult unul la altul.
Hoseok era un nesuferit în mod normal, parcă asa a ieșit din fabrică. Dar când era în jurul lui Yoongi parcă se înmuia. Sau creierul ii facea scurt curcuit iar programările din fabrică îi dădeau eroare.
Râzând pentru ea însusi, femeia ii întâlni privirea prietenei sale.
— Dacă tot rămâne Hoseok cu Yoongi, vrei să vedem casa din vecini? E de vânzare și din cate am auzit are un preț destul de bun.
— Ar fii grozav! Se entuziasmă femeia. De curând a ajuns la hotărârea de a se muta aici. Kaju-
— Nu vin. Spuse băiatul, stând la masă lângă ele, tocindu-si tigara în scrumieră.
— Ce? De ce?... entuziasmul dispărea treptat de pe chipul femeii.
— ies cu băieți în oras.
— Oh...
— Deuce va dormii aici diseară.
Acum Hoseok devenea atent la concersatia celor 3. Stia ca Kaju doarme cu Yoongi în cameră. De accea a stiut și unde e camera magicianului.
În fiecare seară, când pleca de la el îl urmărea pana acasă și stătea în fata casei până când vedea becul aprinzamdu-se în camera de la etaj.
— Va aduceți saltele din beci aici în sufragerie sau deschideți canapelele. Nu poți baga pe toata lumea în camera lui Yoongi. Va descurcați aici.
Tonul folosit de Serena ia dat de înțeles baiatului ca nu e loc de contraziceri, de accea Kaju horcăi nemulțumit.
Hoseok le-a ignorat restul conversație, și în 15 minute a si plecat înapoi în dormitor cu o tavă în mâini.
A pus-o pe noptieră și sa asezat pe marginea patului, privind chipul magicianului. Dormea pe o parte, ghemuit, cu o brațele în jurul unei perne , cu obrazul tocit de ea.
Respirația ii era m-ai ușoară, semn ca nasul i sa desfundat. Buzele au început să își recapete noantă de rosu trandafiriu și obrajii ii erau roz pal.
Leacurile pe care i le-a dat ar trebui să vindece si ce-a m-ai teribila gripă in 24 de ore. Nu doar că erau bune din punct de vedere naturist, dar era și invelite în varmece.
Si-a apropiat încet mâna de chipul său, atingând-ui firele de par de pe frunte. Erau atât de moi și friave, ondulate. I le-a aranjat încet după ureche și si-a retras mâna înainte să-l trezească.
Plimbându-și ochii prin dormitor, demonul cercetă fiecare mobilier.
Pereți erau crem deschis și mobila albă. Avea o comoda din lemn lângă usa de la intrare, cu sertare. Un dulap mare pe tot peretele stâng, le peretele drept erau 2 ferestre si un birou. Iar patul era fix în mijloc, cu o noptieră pe de-o parte si alta.
Era o camera simplă dar jocurile de culoare ii dădea o atmosferă primitoare, față de dormitorul său ursuz.
Hoseok aprope hircăi amuzat. De când ii pasa lui cum arâta dormitorul său?
A oftat ducându-si din nou mâna în părul magicianului, de data aceasta cu intenția de al trezi.
Un gând la izbit în moalele capului, făcându-i chipul să se strângă într-o expresie iritată.
Dacă el putea să atingă astfel magicianul fara să-l trezească, Însemn ca și alt cineva ar putea sa o facă!
Din nou simți o senzație de smirghel tras pe piatră, zgâriindu-i interiorul.
Când Yoongi a clipit adormit și a dat de ochii furioși ai demonul privind undeva deasupra sa, a tresărit.
Hoseok si-a coborât privirea spre el, chipul său relaxandu-se, expresia amenințătoare dizolvându-se în zâmbetul său specific.
— Te-ai speriat? Râde slab, indreptându-si postura iar Yoongi deabea acum realizase ca mâna demonului a fost în parul său.
— Nu. Minți având un sentiment ciudat în stomac.
—Ridică-te. Trebuie să mănânci. Hoseok sa întins după tava cu mâncare în timp ce Yoongi sa tras încet în sus pe spătarul patului.
Erupti micuțe și reci i-au străbătut pielea magicianului, un sentiment nelinistit imbrațisându-i umeri.
La privit cum a luat tava de pe noptieră și ia pus-o pe coapse, mișcările sale fiine perfect normale dar dintr-un anumit motiv, Yoongi era foarte conștiente de ele.
— Cum te simți? Ti-au revenit culorile pe fața, nu m-ai arăți ca si Casper, fantoma cea bună.
Yoongi începu să râdă smiorcăind. Atât a fost atenția sa precaută legat de demon. A dispărut ca si cum nici nu a fost, relaxandu-se din nou fără nici-o grijă în prezenta sa.
— Ce cauți tu aici. Smiorcăie ducându-si palmele la chip, frecandu-si încet ochii.
— De dimineață nu ai venit, asa ca am venit să vad ce faci. Mama ta mi-a spus ca te-ai racit. Ridică din umerii, plictisit.
— Ce? Te-ai speriat că am fugit de tine? Vocea lui Yoongi era plina de joacă. Vroia să-l necăjescă în glumă, dar atentatul sau la muscat înapoi de fund când demonul își întoarse privirea spre el, cu ochii tăiosi și un zâmbet straniu pe buze.
— Dacă încerci vreodată sa fugi. Ii voi târî pe toți la care tii in cele m-ai adânci si îngrozitoare gropi ale infernului unde ii voi tortura, făcându-te să-ți trăiești cel m-ai profund cosmar. O să ii tortureaz prin cele m-ai oribile și agonizamte cai posibile pana cand nu o sa ai de ales decât să te întorci la mine. Nici macar nu o sa încerc să te caut.
Yoongi nu putea respira. Trupul ii era scăldat în sudoare rece și toată fiinta sa parcă se ruina. Avea ochii larg deschisi și speriați.
Hoseok spuse acele cuvinte atât de serios, ca si cum într-adevăr ar face acele chesti. Privirea sa era sadică și zâmbetul sinistru.
A fost doar o glumă, dar Hoseok la amenințat subtil. Yoongi sa prins de accea chestie și era terifiat sub privirea intensa a demonului.
I sa făcut rău și nu era de la răceală. Vârful degetelor au început să ii amorțească și tremura din toate încheieturile.
— Nu e amuzant Hoseok, nu glumi asa. Spuse slab, rugându-se la toți sfinți ca demonul să își revină si sa ii spună ca a fost doar o glumă și ca nu iar face asa ceva niciodată.
— Atunci nu glumi nici tu cu fugitul. Demonul si-a mutat privirea spre bolul de supă caldă. Mănâncă până nu se răcește.
Yoongi nu avea nici-o poftă. Ba din contra ii era greață, dar în momentul de față era prea speriat sa refuze asa ca sa forțat să mănânce.
