- Si tu esti posomorât din cauza unuia ca Kaju? Întreabă Hoseok priptit cu umărul de trunchiul unui copac, privind magicianul care turuia tot ce îi era pe suflet.
- Pai-- pai-- se bâlbâie pierdut.
- Pai? Își ridică o sprânceană. Lasă-l să creadă ce vrea, oricum nu vrei ca nimeni să afle despre faptul că te învăț magie. Ce rost are să te contrazici cu el?
- Dar de ce toată lumea spune ca nu sunt capabili de magie! Smiorcăie supărat.
Hoseok se încruntă, privind atent. De ce toată lumea, inclusiv el, a avut impresia asta despre el? Chiar si acum, fiind capabil să creeze foc, tot părea lipsit de magie când clar, avea o doza destul de concentrată în el.
Să aduci la viață foc, si să-l mentii în palma era o chestie, pe cat de simplă părea, pe atât de dificilă.
- Pentru că... Hoseok clipi fără sa stie ce să ii răspundă, chestie care nu i sa mai întâmplăt. Habar n-am Yoongi, pare că nu ai nici-un gram de magie în tine, dar dat fiind faptul că poți crea foc, cam ai o doza destul de consistentă.
- Dar de unde știți voi asta. Smiorcăie supărat. Sau de unde credeți voi că nu am.
- Fiecare magician are o vibrație, ca un fel de instrumental al unei melodii, dar tu... nu ai nici-o vibrație-- Hoseok își largi căteva clipe ochii. Yoongi ce ți-am zis prima dată, înainte sa facem pactul, pe tereasa magazinului?
Magicianul clipi posomorât.
- Nu mai stiu...
Hoseok si-a dat ochii peste cap, pufnind amuzat.
- Ai fost atât de speriat ca ai uitat ce ți-am spus?
- Nu am fost speriat. Îl plesni în stomac, inofensiv, vorbind bosumflat.
Hoseok ia prins încheietura mâini înainte sa si-o retragă si ia ținut palma lipită de torace.
- Ți-am spus că e posibil ca magia ta sa fie ca a unui familiar pisică.
- Si ce înseamnă asta?
- Că, în loc sa ai o vibrație a ta, magia ta imita undele celorlalți, pentru a le putea trece cu ușurință barierele. Da, asta era. Hoseok uitase complet de ce acceptase să faca acel pact cu Yoongi. De accea nici eu nu o simt pe a ta, probabil o imită pe a mea și te maschează, probabil asa e si cu ceilalți.
Yoongi a făcut ochișori mari, orice urma de posomorâre dispărând de pe chipul său.
- Serios? Sopti cu neîncredere.
- Da. Adică tu simți magia celorlalți, nu?
- Pai... bâjbâie nesigur. Nu știu... adică știu când ceva e făcut cu magia ta pentru că miroase a lemne arse... încearcă să-și retragă mâna dar demonul îl împiedică.
Hoseok se încruntă, intrigat.
- Ce vrei să spui? Magia mea miroase? Cum?
- Da. A seri de vară încinse si foc de tabăra...
- Si magia lui Kaju cum miroase?
- Ca si zilele de vară când faci balonase de săpun..
- Si Taehyung?
- Păduri tropicale.
Hoseok la privit câteva clipe fix.
- Jungkook?
- A iarnă și blănuri cu piele...
- Serena?
- Câteodată a primăvară și mirodenii... dar nu a mai folosit magia de foarte mult timp...
- Daiana?
- Ea... miroase a mătase..
- A mătase? Ridică o sprânceană.
- Da...
- Nici n-am știut ca mătasea are miroas. Strâmbă din nas. Dar contează că tu identifici magia. Spuse dezlipindu-se de copac, dându-i drumul la mâna, iar Yoongi si-a retras-o. Aflăm mai mult maine, de dimineață să vii la mine, acum trebuie sa ne întoarcem, e timpul să dam drumul nuferilor pe lac.
- - -
Yoongi simți un fior rece străbătând-ui spinarea.
În momentul de față, era cu o floare de nufăr în mâna, o lumânare mică arzând în mijlocul petalelor ei. Sa uitat precaut prin jur, la chipurile fericite ale oamenilor care se grăbeau în jutul lacului pentru a-și lansa floarea.
Nimeni nu părea să-l privească dar se simțea urmărit. Sa uitat în laterala sa, la Hoseok, care își punea încet floarea pe suprafața apei. Sa grăbit să ii imite gestul, ținându-și răsuflarea câteva clipe, sa nu cumva sa atinga apa cu degetele, apoi își sterse dezgustat mâinile de coapse.
Tot lacul era presărat cu flori de nuferi si lumânări. Beculetele din jur au fost reduse, acum mai marea sursa de lumină fiind lacul.
Oamenii încă stăteau aproape de mal, susotind câte o mantră proprie. Hoseok a privit luna câteva secunde, apoi sa îndepărtat de mal, lăsându-l singur acolo.
Yoongi nu stia ce sa faca acum, Hoseok nu la chemat cu el, nici nu ia spus să-l astepte, pur si simplu sa retras în liniste. A început să se întristeze, privind pierdut intinderea de apă. Ce va face acum?...
Întorcându-si privirea supărată în spate, fu uimit să vada ca Hoseok nu a plecat nicăieri, sa retras doar la câțiva pași distanță, conținând să-l privească.
Yoongi se grăbi spre el.
- Am crezut ca ai plecat..
- Am crezut că încerci să te legi de elementul apa, Yoongi. Ii roști numele, mustrându-l.
Yoongi zâmbi vinovat, clipind des.
- Hai acum Hoseok, ai văzut ca am pus si eu floarea.. moțaie începând să se alinte.
- Da, si am văzut si cum nu ai fost atent. Ai dat drumul florii pe apă doar pentru că mai vazut pe mine că am făcut-o, si ti-ai tras mainile ca si cum ai fii atins ceva dezgustător. Te-ai mai si sters de pantaloni!
- Da dar am pus floarea pe apă... insistă iar Hoseok privi din nou luna.
Yoongi realiza că, privea în sus pentru a-și menține temperamentul nu pentru ca chiar vroia să privească luna.
- Haide, te duc la Serena. Oftă în cele din urmă. Înainte ca vrăjitori apei să te ia la bătaie pe aici.
Buzele lui Yoongi erau strânse într-un zâmbet mic în timp ce pășea alături de Hoseok pe cărare. Putea vedea că Hoseok nu e într-adevăr supărat. Nemulțumit da, dar si amuzat.
