— Ai spus că mergem la o mănăstire... spuse Yoongi nesigur, închizând capacul sticluței de apa plată.
— Este o mănăstire. Insistă Hoseok închizând portiera mașini. Doar ca e abandonată de zeci de ani. Adăugă punându-și cheile mașini în buzunarul din spate al pantalonilor.
Yoongi privi clădirea care aprope de prăbușea, simțind fiori reci străbătând-ui sirea spinării. Copacii din jurul ei erau lipsiți de verdeață, cu trunchiurile negre și crengi crescute haotic, impletindu-se ca o cupola deasupra unei cărări.
— De ce nu este verdeață în jurul ei?... oare chiar vroia sa stie răspunsul la întrebare?
— E blestemată. Nimic viu nu creste în jurul ei. Hoseok ajunse în dreptul lui Yoongi, lângă mașină si nu, Yoongi chiar regreta ca a întrebat, mai bine nu stia absolut nimic.
— De ce e blestemată?...
Hoseok își coborâ privirea spre Yoongi, ridicându-și o sprânceană în "chiar vrei să stii?", strâmbându-si buzele într-un rânjet amuzat. Deja a realizat cat de nervos e camaradul său de drum după cum tinea sticlă cu ambele mâini și se uita la el cu ochii mari, aștepta un răspuns deși era pielea de găină.
— Pe vremuri când magia era ilegală între muritori, soția călugărului din mânăstirea asta a fost ucisă de săteni pentru că practica magia, sau cel puțin asa sustineau ei. Când a aflat calugărul a blestemat locul si sa spânzurat de cloptul din turn.
— Oh deci e o legenda inventată de adolescenți. Oftă Yoongi ușurat, auzind genul acesta de povești tragice de groază non-stop printre oamenii de vârstă lui. Cel mai probabil oamenii au migrat din partea asta spre oras si astfel mânăstirea a rămas în paragină. Nu e nici prima și nici ultima care pățește asa, si poate au dat cu ceva soluție chimica prea puternica de toată verdeață a murit.
—... okay. Decide Hoseok să nu se contrazică cu el. Daca asa îs găsea pacea fața de acest loc, crezând că e o minciună umană, atunci era mai bine pentru el. Dă-ți pantofii jos.
— Ce? De ce? Yoongi privea demonul scandalizat, văzându-l cum își calcă cu vârful pantofului calcaiul, descălțându-se treptat.
— Chakrele tale sunt, nu știu, sparte, blocate, inactive, trebuie să le activezi pe rând, și începem cu prima. Yoongi încă nu părea convis, încă se uita sceptic la picioarele dezolite ale demonului pe pământul acoperit de plante uscate. Chakra rădăcină Yoongi. Descălță-te.
— Of! Bolborosi nemulțumit, începând să se descalte supărat. Nu ii plăcea deloc ideea asta. Renunțând și la ciorapi, Yoongi se zgribuli când simți pământul rece și plin de pietricele sub talpile sale. Era o senzație foarte inconfortabilă. Dacă mă înțep sau mă tai în ceva? Smiorcăie privind cărarea plină de pietricele și chestiuțe ale naturi.
— Riscul meseriei. Ridică din umeri iar magicianul îl privi urât cum ia pantofii de pe jos, ii aruncă în mașină si blochează usile de la buton.
— Vorbește serios acum?? Smiorcăie panicat. Nu putem merge pe jos altundeva? Într-un loc cat de cât curat?
Hoseok începu să râdă si o luă înainte pe cărare. Da era inconfortabil fata de comoditatea pufoasa a pantofilor dar Yoongi avea nevoie să-și pună în ordine chakrele și nu îi putea permite acum să de-a în retragere. Curtea mănăstiri unde erau era un loc foarte bun datorită energiilor puternice și binefăcătoare care o înconjurau lasate de fostul calugăr care sa sinucis. Daca ar fii făcut exercițiul acesta altundeva, nu se stia cu ce fel de energie se încarcă Yoongi. Chiar daca aici era pământul mai neîngrijit, energetic era foarte bine protejat.
După ce sa mai scandalizat puțin, Yoongi a conștientizat că ori o ia la pas după Hoseok, ori rămâne singur lângă masina sa încuiată, lângă o mănăstire blestemată.
— N-am murit pana acum, o sa mor aici înțepat de ceva plantă stropită cu otravă. Bolborosi nemulțumit făcând demonul să se întoarcă cu fata spre el, amuzat, continuând să meargă pe cărare.
— Nu mai fii asa o mâță speriată! Rade slab privindu-i încruntatura de pe chip. Nu te-a atins nici-un blestem pana acum, înseamnă ca nici dracu nu caută să te atingă, nu mai zic nimic de Moartea, calmează-te o dată.
— Ce vrea să însemne asta!?
— Ca nici Moartea nu te vrea.
Yoongi sa oprit câteva clipe pe loc si la privit cu ochii mijiti. Cum adică--
— De parcă ți-e îți bat in fiecare zii la usa Moartea si Dracu si te vor! Se roțai la el.
Hoseok încep să râdă si si-a continuat drumul spre mănăstire. Daca a ajuns sa se certe cu Yoongi despre pe cine plăcea mai mult Moartea si Dracu, însemna că ceva nu era înregulă cu ei doi.
Yoongi a continuat să sufle nemulțumit în spatele sau, urmărindu-l îndeaproape. Adică pana la urma daca era atent unde calcă nu patea nimic, plus ca ii era frică sa stea departe de Hoseok. Dacă îl răpea o fantoma? Nu vroia sa fie sechestrat într-o mănăstire abandonată.
Ceva umed si alunecos își facu apariția sub talpa. Yoongi a privit pe ce a călcat și si-a pierdut controlul. A inspirat speriat, gest care a făcu instant demonul sa se întoarcă cu fata spre el dar nu a apucat să spună nimic ca Yoongi la prins de umăr si a sărit în sus, obligându-l să-l prindă cu celălat braț sub genunchii.
— Ce-- Ce e?? Se îngrijorează crezând că într-adevăr a pățit ceva, ținându-l oarecum sus în stil mireasa, cu soldurile la nivelul pieptului său.
— Am calculat pe o râmă! Începe să smiorcăie făcând demonul să-și închidă ochii pentru a se controla.
— Îți bați joc de mine-- dă-te jos. Se apleacă putin cu el dar Yoongi își strânse brațele în jurul gâtului său trăgându-și genunchii spre gâtul său, refuzând complet. Yoongi da-te jos că te arunc! Îl amenință.
— Nuu! Smiorcăie ghemuindu-se mai mult în el. Tu ju înțelegi ca am călcat pe o râmă!? Bleah!
Hoseok avea senzația că ii va trage una cu genunchii în gura la cat de tare se ghemui în jurul gatului său. Toată tensiunea din el explodă, dovedindu-se a fii amuzament și începu să râdă.
