— Ce e Yoongi? Remus sa asezat lângă el, făcând canapeaua să scârțâie sub greutatea sa. E totul bine?
Yoongi si-a întors câteva clipe privirea spre el, analizându-i chipul. Ochii cercetători și atenți mascați de o expresie falsă de îngrijorare.
— Sunt bine. Roști cu jumătate de gură, întorcându-si înapoi privirea spre fereastră. Afară rafalele de vânt livea stropi de ploaie de sticla geamului violent.
— Pari foarte posomorât, si esti palid. Roști pe o voce îngrijorată, făcându-l si pe el să creadă pentru o secundă că era sincer, dar acei ochii de vultur îl dădeau de gol.
Bineînțeles și faptul că Hoseok ia spus intențiile sale reale.
A decis să-l ignore, concentrându-se pe vuietul sinistru al ploii.
Stând cu spatele rezemat de cotiera canapelei, cu picioarele ridicate și genunchiu usor îndoiți, sa simțit foarte confortabil înainte că Remus să-și arate interesul fața de el.
Obrazul ii era tocit de palmă, în timp ce cotul ii era spijinit de spătarul canapelei pentru a putea privi vremea mohorâtă.
În ultimul timp, sentimentul său plăcut legat de ploaie se evapora, înlocuit fiind de neliniște. Până si parfumul ploii îl făcea extrem de tensionat.
Chipul i sa întors brusc ca si cum cineva la plesnit când a simțit o atingere sub genunchii.
Remus la prins cu mâna într-o maniera ce ia făcut stomacul sa se întoarcă pe dos, în timp ce se apleca spre el, privindu-l intens.
— Poți să vorbești cu mine dacă ceva te supără.. spuse pe o voce prea intima ce ii provoca lui Yoongi o senzație extrem de inconfortabilă strângându-i pielea.
Mereu a fost Remus atât de pătrunzătoar cu privirea? Urmatindu-i fiecare micro expresie a feței? Încercând sa ii descifreze si cel mai muc secret ascuns?
— Nu am ce să vorbesc cu tine. Bolborosi supărat, in timo ce neliniștea i sa scurs prin venesi privirea i sa mutat alarmat spre restul sufrageriei, spre oroarea sa, observând că nimeni nu e atent la ei.
Ca o plapumă caldă, în spatele sau a simțit o prezență umbrind peste ei, făcându-l pe Remus să se retragă, cu ochii fixati în spatele său. Nu a trebuit să se întoarcă ca sa stie cine era.
Hoseok sa așezat, fortat, intre ei, făcându-l pe Remus să se retragă inconștient în celălat capat al canapelei, si si- a depărtat genunchii lăsându-se pe spate, într-o manieră lejera, luând cat mai mult spațiu. Privirea plictisită îi era lipită de telefonul din mâna, ignorandui complet prezență lui Remus. Aura pe care o emana era puternică, era stabilă, de parcă i de cuvenea să îl de-a jos de pe canapea, ca pe un cațelus obraznic, ce sa urcat pe proprietatea lui.
Yoongi ia observat privirea tăioasă a lui Remus, probabil simtind si el schimbarea in energie, privindu-i profilul demonului care continua să-l ignore. Brațul lui Hoseok sa strecurat între coapsele lui Yoongi, rasfirandu-si degetele pe sold, făcând o emoție de stanjenire să ii înflorească în piept in timp ce a realizat adevărată semnificatie a schimbării de putere. Hoseok nu a devenit stăpân peste canapea sau încăpere, de când au venit aici, niciodată nu a făcut pe nimeni să se simtă străin, Hoseok a devenit stăpân peste Yoongi.
Ca si cum ar fii fost proprietatea sa privată, doar al lui sa atingă sau să stea aprope.
Desii a constientizat situația, Yoongi nu a făcut nici-un gest să-l oprească. Ii plăcea modul non-verbal prin care Hoseok ii demonstra lui Remus cui îi aparține, cu tot cu pasivitatea sa amenințătoare.
