Curtea din spate a conacului emană o atmosferă gotică și misterioasă, cu trandafiri stacoji, cu petale strălucitoare și o ceață care se prelinge peste pământul umed.
Yoongi înainta spre podul de piatră, printre gardurile medii de plante vu o noantă mai întunecată de verde.
Podul de piatră care duce spre niște porți masive de fier și negre pare să fi fost adus dintr-o altă epocă, cu pietrele sale acoperite de mușchi și licheni strălucitori.
Cu cat se apropiau mai mult de el, Yoongi realiza că podul trecea printr-o perdea de ceață fumuriu si rece, nu un nor cum crezuse inițial.
Senzația de eteric era intarita de sunetul pasilor lor care se pierd în negura groasă, iar lumina palidă a soarelui, ascuns de perdeaua deasa de ceață se varsă peste totul, dând naștere unor umbre jucăușe și misterioase în jurul lor. Ca într-un miraj.
Aerul era încărcat de un amestec de parfum de trandafiri și lemn vechi, iar vântul ușor mângâie crengile copacilor bătrâni, stersi de ceață din jurul lor. Pasii lor produceau un sunet înăbușit pe pavajul umed, care se amestecă cu liniștea adâncă a locului. Lumina difuză a soarelui păstrează totul într-o stare de suspans, ca într-o poveste romantică dar întunecată.
Povestea romantică deoarece Hoseok era lângă el iar Yoongi avea senzația ca umblă ca un robot pentru a nu-i atinge din greșeală mâna. O tensiune ciudat sa acumulat în corpul său, amintirea sarutului lor și faptul ca acum erau singuri si ascunși de perdeaua de fum ii creea senzați ciudate.
— Deci usa din fața se deschide în lumea oamenilor de la oras, iar ce-a din spate într-un sat de vrăjitori mai vrăjitori ca unde stau eu? Întreabă făcându-l pe Hoseok să horcăie amuzat.
— Da, comunitatea voastră e de... vrăjitori amestecați cu oamenii, nu se practică magia ca într-un sat de vrăjitori sânge pur.
— De accea elful tot imi spune sânge stricat?
Hoseok la privit câteva clipe cu o expresie tăioasă si niște ochii pătrunzător și reci, apoi a oftat.
— Da. Dar nu-l lua în seamă, nu stie ce vorbește, creaturile magice sau corcit de mult timp si e foarte rar un sânge pur. Nu mai este o jignire să fii sânge stricat.
Yoongi nu a răspuns, continuând să inainteze alenea pe pavajul umed. Oricum el nu baga de seama cuvintele elfului de casă, locuitorii satului sau iau adresat cuvinte mult mai acidulate, asta era o nimica toată. Poate de accea îl urau săteni, stiau ce a fost si ce a făcut tatăl său.
— .. ai aflat chestii despre tatăl meu? Alt ceva pe lângă faptul ca a fost o marionetă?... întreabă brusc, evitand când observă cu coada ochiului privirea demonului țintită asupra sa.
— Nu. Nu m-am axat pe asta, prioritar acum este să rezolv chestia cu tine.
Yoongi si-a ridicat câteva clipe privirea spre el. Avea expresia rigidă și colțurosă. Era clar că subiectul nu ii era pe plac, de accea a decis sa abandoneze discuția.
— Deci tu ești un sânge pur? Schimba subiectul făcând sprânceană demonului să zvâcnească.
— Asa se pare.
— Numele tău real nu este Hoseok, așa-i?
— Nu.
Yoongi la privit câteva clipe, clipind des.
— Si care e numele tău real?
Coltul buzelor demonului sau curbat in jos, într-un zâmbet răsucit apoi a oftat gălăgios.
