Yoongi privi demonul punând perlele primite într-un borcanas. I le-a dat lui, fiind-ui frica să nu le piardă acasă, iar acum demonul ia promis ca îl va lasă a facă niște poțiuni cu ele în viitorul apropiat.
— Vii la focul de tabăra diseară? Întreabă urmărindu-l cu privirea cum așează borcanul pe un raft din sufragerie.
— Am treabă, plus mama ta nu pare să mă placă prea mult.
Magicianul se încruntă.
— Ba da... murmură făcând demonul să își întoarcă câteva clipe privirea spre el. Doar că e precaută.. Ți-am spus ca are obsesia asta că voi păți ceva rău.
Hoseok nu a spun nimic, la privit câteva clipe apoi a revenit cu ochii la raftul de cărți.
— Dute în bucătărie si mănâncă Yoongi.
Magicianul murmură ceva în contrazicere dar o luă la pas spre bucătărie. În drum spre casă Hoseok a luat de mâncare ignorând-ui împotrivirile. Nu si-a dat seama pana acum ca Yoongi avea nevoie de mâncare. Uitase complet acest aspect al oamenilor. Defapt nici nu la crezut important pana cand Serena nu a insistat sa mânace de m-ai multe ori pe zii, dându-i de înteles ca e un obieci important.
Nu era de mirare ca femeia era îngrijorată. Yoongi era prea lipsit de griji. Avea o naivitate ciudată. Desi era o pisică speriată, reusea cumva să se puna în știați periculoase.
Cum a venit la el, de exemplu. Ar fii putut sa îi faca atât de mult rău, încă putea...
Dar magicianul nici nu bănuia.
Cele m-ai dure blesteme se transmit prin mâncarea sau băutură, si Yoongi a făcut chestiile astea încă de când a venit aici. Nu sa oprit niciodată sa judece gesturile lui Hoseok sau intentiile sale.
Adevărul era că nu vroia sa ii faca rău. Vroia doar să io tragă o data.
Poate asa va scăpa de toată frustrarea asta care se adună în el și nu va m-ai simți curenți electrici de fiecare dată când îl atingea, încalzindu-i pielea pe dedesupt.
Poate avea nevoie să-l simtă doar o dată și va trece dorința asta ciudată de al avea. Nici când un demon al sexualității îl ispirea nu se simtea atât de frustrat și închegat.
Felul în care Yoongi se uita în ochii lui parcă îl hipnotiza, ispitându-l să-l atingă, să-l prindă și sa nu ii m-ai de-a drumul.
Nu era acea invitație lascivă pe care o aveau sirenele în privirea, si nici acea invitație inocență pe care o aveau zânele. Era... ciudat.
Hoseok oftă luând o carte din raft.
Nu-și putea bate capul cu nevoile sale omenești acum.
La făcut pe Yoongi să interacționeze cu fiintele aerului, adică zanele și ființele apei, adică nimfele. M-ai avea pământul și focul.
Dar nu știa ce ființă a pamantului sa ii prezinte fără să îl sperie. Fiintele pământului erau destul de înfiorătoare ochiului uman.
Deschizând cartea veche, demonul își strâmbă nasul simțind particulele de praf sub vârful degetului care răsfoia foile rapid.
Ochii săi citeau fugitiv titlurile, încercând să găsească o ființă cât de cât decentă.
Spiriduși ieseau complet din ecuație. Yoongi ar fii fugit de ei ca de dracu. Nu doar ca acea un chip înspăimântătoar, dar și limba le era scutită. Vorbeau foarte urât și ostil.
Wendigo erau la comportament pasnici, dar corpul le era alcătuit din crengi împletite și in loc de cap aveau craniul unui cerb, Yoongi sa-r fii speriat și de el.
Unicorni erau foarte mândri și violenți.
Elfi erau hoțimani. Te urmăreau acasă și îți furau aurul și bijuteriile.
Golem erau un fel de spiriduși mici creați din pietre, dar din nou, erau violenți.
Defapt, toate creaturile mici erau violente.
Demonul oftă profund, înaintând spre canapea.
Căpcăuni nu, ciclopi nu, minotaur nu, pegasus nu, centaur nu si nu si nu si nu!
Frustrarea crestea din ce în ce m-ai mult în el, făcându-i sprâncenele să se adune și maxilarul sa i se incoarde.
La dracu și cu cartea asta.
Demonul o aruncă în celălat capăt al sufrageriei și își lasă capul pe spătarul canapelei.
Se simțea blocat. Parcă nimic nu vroia sa m-ai meargă. Ca si cum pana aici a avut cale liberă. Ceva plutea peste umeri săi, greu și apăsător. Sentimentul urât de neputință vroia să-și croiască drum în mintea sa dar demonul se împotrivea încăpățânat.
Avea sentimentul că se blochează exact cum o făcea în căutările maestrului său. Orice cale încerca să înceapă, ajungea la un punct mort.
— Sa întâmplat ceva..?
Demonul își deschise ochii, ridicându-și capul când auzi vocea firavă a magicianului.
Stătea în pragul uși, privindu-l nesigur.
Vulnerabilitatea lui Yoongi era ca zăpadă prea fină care se topește în soarele arzător. Devenea precaut și pastra distanta dacă beculetul din capul său se aprindea făcându-l să bănuiască ca e predispus la pericole și jigniri.
— Ai ketchup în coltu guri. Spuse demonul și își puse capul înapoi pe canapea, închizându-si ochii.
Yoongi își trecu limba rapid prin colturile guri și facu un pas nesigur în sufragerie.
— Ar trebui să ma duc acasă... murmură crezând că demonul sa saturat de prezenta sa, sau avea altă treabă și ii stătea în cale
— De ce? E doar 6. Comentă Hoseok ținându-și capul pe spate și ochii închiși.
— Da dar ai spus ca ai treabă oricum...
— Am spus că diseară am treabă. Hoseok inspiră profund și își ridică capul, privind magicianul. Dute mănâncă. Nu îl va lasă sa plece. Il enerva când zicea că pleacă.
Pana acum stătea pe capul lui toată ziua, iar acum zicea că pleacă doar după câteva ore de stat cu el.
Îl enerva.
