— Mergem acasă acum?.. murmură în timp de demonul se așeza la volan. In cele din urma a găsit cartea, ascunsă în coperta altei cărți.
— Da, Yoongi. Spuse închizând portiera. A pus cartea pe bordul mașini si a pornit motorul.
Yoongi si-a întins mâna după carte, iar Hoseok a fost rapid în al opri, prinzându-l de încheietură.
— Cartea asta nu e pentru tine. Spuse aparent, fara importanță deoarece Yoongi încerca din nou să atingă cartea cu cealaltă mână, dar Hoseok la ia prins-o rapid. Yoongi. Ii roști numele apăsat. Nu e pentru tine.
— 'Nu e pentru tine.' repetă pe un ton bufonesc încercând să-și traga mâinile din ale sale, făcând demonul să-și ridice o sprânceană.
Molecula asta de om își bătea joc de el??
— Mâță, termină. Spuse pe un ton apăsat trăgând-ui mâinile de lângă carte. Nu atinge cartea sau-- se opri înainte ca amenințările sa ii părăsească buzele, nu vroia să ii faca chestii de genul. Nu o atinge! Se rezumă in a-și folosi vocea aspră.
—De ce? Începe să smiorcaie, înțelegând din tonul demonului ca el chiar nu va avea acces la ea. Cum e scris în ea? Si eu vreau sa știu...
Hoseok a încercat să-și mențină expresia aspra, dar nu prea ii reusea. Cu ambele încheieturi ale satenului în mâna, văzându-l cat de mic este defapt, și cât de plangacios, nu își putea suprima sentimentul de milă.
— Poți să te uiți la ea mâine. Oftă dându-i drumul mâinilor, totuși fiind precaut sa nu incerce ceva subit. Trebuie sa o curat prima data de energii, nu stii ce farmece sau blesteme sunt legate de ea.
Magicianul aprope a smiorcăit, privind cu ochii neputinciosi cum Hoseok ia cartea si o pune în suportul portierei de langa el, departe de mâinile sale.
— Ce fel de carte e?..
— E un fel de jurnal al unui magician. Caiet de notițe cu toate descoperirile lor de-a lungul vremurilor.
Hoseok regreta ca si-a deschis gura. Putea vedea supărarea din ochii pasagerului său.
— Si eu vreau să o citeasc...
— Maine. Oftă făcând masina sa se deplaseze.
— O să mor de curiozitate până mâine, smiorcăie imprunandu-si brațele la piept.
Hoseok horcăi amuzat, conținând să conducă încet pe drumul neasfaltat.
— Nu o să mori, stai calm.
— Ba da... Nici nu o sa pot dormi diseară. Continuâ supărat. Si o sa sufăr!!
De data asta Hoseok începu să râdă galagios la drama din vocea satenului.
— Okay regele dramei, poți citi doar începutul. Spuse luând cartea din portieră, o flamă transparentă cuprinzand câteva clipe toată suprafata cărți apoi dispăru. Dar nu murmura nimic cât citești, ții totul în minte și nu încerca să reciți farmece, incantații sau sa invoci, defapt nu roști jimic cu voce tare din carte.
— Okay-okay, se grăbi sa ia cartea din mâna demonului.
A deschis-o încet, neînțelegând ce a fost flama de acum câteva secunde, neînțelegând cum de foilea astea atât de subrede și firave nu au fost afectate deloc de ea.
Scrisul cu cerneală neagră era dezordonat, Yoongi aprope nu înțelegea nici-un cuvânt, totul era haotic și mâzgălit. Nimic nu se lega de nimic și notițele inghesuite de la capătul paginilor parcă ii provocau migrene. Scrisul sarea de la un subiect la altul, folosind cuvinte grele și intortochiate, cu o grămadă de detali absolut banale.
