Tine capul sus

Capitolul 7 ~Surpriza!~

-Ok. Asa facem. Mai vorbim, spun eu si inchid telefonul.

Am terminat de facut clatitele, apoi am pus sirop peste ele. Cu ajutorul siropului am scris pe farfurie „La multi ani!".

-E gata?ma intreaba Tyler.

Am pus repede lumanarea in varf si am aprins-o repede cu o bricheta. Am luat farfuria si am pornit cu Tyler spre camera lui Dylan. Tyler a intrat primul, asigurandu-se ca o fata poate intra fara sa vada ceva gresit. Dylan dormea linistit in patul de jos.

-Unu, doi, trei, numar eu incet.

-La multi ani, Dylan!tipam eu cu Tyler.

Dylan a tresarit si a deschis speriat ochii. Se uita ciudat la noi si nu stia ce se intampla.

-La multi ani, adormitule, spun eu razand.

S-a ridicat din pat si s-a frecat la ochii.

-Multumesc mult, spun el cu voce adormita.

-Sufla in lumanare, ii ordon eu.

A suflat, dar nu se stingea. Eu si Tyler radeam de el cum se chinuie. Intr-un sfarsit a reusit sa o stinga si apoi am lasat farfuria pe noptiera.

-La multi ani, fratioare!spun eu si ii sar in brate. Sa cresti mare, chiar daca esti mare, sa fii cuminte, sa inveti bine, sa joci fotbal in continuare la fel de bine si chiar mai bine si sa-mi fi mereu aproape. Te iubesc mult, spun eu imbratisandu-l.

-Multumesc Kate. Mereu o sa fiu langa tine sa am grija de tine si te iubesc mult.

Dupa ce i-a urat si Tyler cele bune, ne-am asezat in pat si am inceput sa mancam clatite.

-Sunt 18 clatite, spun eu. O sa faci diabet daca le mananci pe toate, asa ca imparti cu noi, spune Tyler razand.

-Mai intai intrebare... Cine le-a facut?

-Eu. De ce?

-Sa stiu pe cine dau vina daca nu sunt bune.

-Hai ma, spun si ii dau un pumn in brat.

Am mancat in liniste clatitele. Eram multumita de munca mea. Azi urma sa fie o zi nebuna, de care Dylan nici nu avea habar. De abia asteptam sa-i vad fata cand va vedea surpriza. Lucrez cu Kevin de vreo saptamana la acest cadou. Si mi-a luat ceva sa-i conving pe mama si tata. Dylan merita o astfel de surpiza. Era cel mai perfect frate.

M-am uitat la Tyler. Era tacut. Cred ca astepta sa spun eu ceva.

-Pe unde ne plimbam azi? Mama si tata au zis ca au treaba la firma mult si vor veni tarziu.

-Mergem cu masina si vedem imprejurimile?propune Tyler.

-Bine, spune Dylan. Dar mai incolo.

Am zambit spre el. Ma bucur ca acceptase. Trebuia sa ne plimbam, apoi sa nimerim la Kevin. Dupa ce am mancat, am luat farfuria si m-am dus la bucatarie. A trebuit sa spal toate vasele pe care le folosisem. Dylan si Tyler ramasesera in camera.

Mi-a sunat telefonul si am raspuns repede.

-Da, spun eu incet ca sa nu ma auda Dylan.

-S-a trezit somnorosul?ma intreaba el razand.

-I-am dat noi trezirea. Daca te suna sa nu-i raspunzi.