Tine capul sus

Capitolul 18 ~Multumesc!~

De cand Kevin a revenit in viata mea, am inceput din nou sa ma simt mai bine, sa comunic. Nu intelegeam ce puteri mirifice avea asupra mea, dar imi placea. Cu el langa mine, totul mi se parea mai usor si aveam incredere in mine. Zambetul iar imi aparuse pe fata si toata lumea vedea diferenta. Ma simteam bine si era tot ce conta pentru mine.

Zilele la scoala deveneau din ce in ce mai bune. Asteptam sa merg la scoala stiind ca o sa-l vad pe Kevin. Cam toata scoala stia ca frumosul Kevin are o iubita si cam jumatate din fete ma urau. Cealalta jumatate ori nu-l placeau, ori aveau prieten. Din cate imi povestise Arina, Kevin era dintre cei mai populari si doriti baietii din scoala. O fata timida si singuratica e impreuna cu cel mai popular baiat. Parca as fi intr-un film.

Pe zi ce trecea ma apropiam si mai mult de Arina. Chiar o consideram o prietena apropiata. Era prima in care aveam incredere. Ii spusesem toata povestea mea, am plans in bratele ei si ea m-a calmat. In sfarsit aveam prietena pe care mi-am dorit-o in totdeauna. Eu sunt ciudata timida si ea ciudata zapacita.

Soneria telefonului m-a trezit din gandurile mele. Aveam un mesaj. De la Kevin: „Am plecat acum de acasa.". M-am uitat pentru ultima oara in oglinda si imi placea ce vad. Mi-am luat geanta si telefonul, apoi am coborat. Mi-am luat geaca din cuier si am dat sa plec, dar o voce m-a oprit.

-Sa ai grija, imi spune mama.

I-am zambit, apoi am iesit pe usa. Chiar atunci Kevin a oprit masina in fata casei. S-a dat jos si a venit inaintea mea. L-am sarutat, bucuroasa ca-l revad. Mi-a deschis usa de la masina si m-am urcat. Dupa ce s-a urcat si el, am pornit la drum. Din nou era o surpriza.

-Presupun ca nu o sa-mi spui unde mergem?intreb eu oftand.

-Presupui bine, spune si imi face cu ochiul.

Am ramas din nou tacuta pe parcursul drumului. Mereu cand mergeam cu el cu masina eram tacuta. Stateam amandoi in liniste, el fiind atent la drum, iar eu uitandu-ma pe geam. Mereu incercam sa imi dau seama unde mergem.

-New York?intreb eu entuziasmata cand vad un indicator.

Mi-a zambit, dar nu a raspuns. De cand voiam sa ajung in NY si nu am avut ocazia de cand m-am mutat in Pilly. Dylan si Tyler se dusesera, dar eu eram in perioada mea de „sufar dupa Kevin si nu ies din casa". Fericirea mea se citea pe chip. Eram asa de bucuroasa si de abia asteptam.

-Multumesc, spun eu.

-Nu ti-am zis daca e NY sau nu.

-Hai ma. Ma arunc din masina daca nu ma duci in NY.

A apasat de butonul care bloca usile si a ras. M-am adancit in scaun suparata. Nu l-am mai privit, pana cand am vazut pe geam un indicator mare „Bun venit in New York City".

Am tipat de bucurie si voiam sa sar in momentul acela pe Kevin. Am incercat sa-mi pastrez calmul, dar eram foarte agitata. Ma uitam pe geam admirand fiecare cladire. Fusesem in atatea orase din America, dar niciodata in New York.

*dupa cateva ore*

Eram pe drumul de intoarcere si eram putin trista ca plecam, dar in acelasi timp super fericita pentru ca avusesem o zi minunata. Si totul datorita lui Kevin. Vazusem Statuia Libertati, Empire State Building, Times Square si Parcul central. Ne-am plimbat prin aproape tot parcul, iar picioarele mele aproape cedasera. Pe Empire, am avut cel mai frumos si dulce sarut. Eram in varful lumii, iar Kevin mi-a facut o dedicatie de dragoste si m-a sarutat. Fusese cel mai frumos moment din viata mea. O parte din vizitatorii de acolo ne vazusera si ne-au aplaudat. M-am rusinat instantaneu si lasasem capul in jos, dar Kevin mi l-a ridicat.