Tine capul sus

(II) Capitolul 11 ~Incantat de cunostinta.~

Acel cap blond a iesit din nou din apa in apropierea mea. Zambetul i-a aparut pe buze imediat cum m-a vazut. S-a apropiat de mine incet, iar eu m-am uitat in jur de Dylan. Nu era. Acel zambet dragut al lui m-a facut si pe mine sa zambesc. De ultima oara de cand l-am vazut m-am gandit numai la el.

-Buna, spune el.

-Buna, spun eu timid.

Acei ochi verzi ai lui se uitau la mine curiosi. Imi studiau fiecare trasatura a fetei si ma simteam putin rusinata.

-Vrei sa bem ceva?ma intreaba el cu speranta in glas.

Am apobat din cap, apoi ne-am indreptat inotand spre barul din coltul piscinei. El inota repede, pe cand eu nu eram foarte buna. Ajungand in urma lui, m-am asezat pe scaunul din apa de langa el. Acum ii puteam vedea corpul de la brau in sus. Avea corpul bine lucrat si voiam sa-mi trec mana peste patratelele lui. Bronzul perfect facea un contrast perfect cu parul lui blond.

-Ce vrei?ma intreaba el.

-O ciocolata cu gheata.

-Doua ciocolate, ii spune el barmanului.

L-am privit cum le prepara, pentru ca imi era rusine sa ma uit la baiatul de langa mine. Nici nu stiam cum il cheama. Simteam privirea lui pe corpul meu si nu ma simteam foarte comfortabil. Am intors privirea spre el, dupa ce barmanul ne-a dat cele doua pahare cu bauturi.

-Andrew, spune el.

-Kaitlyn. Dar prefer Kate.

-Incantat de cunostinta, Kate.

-Asemenea, Andrew.

Acel zambet perfect de pe chipul lui ma facea sa zambesc continu. Iti dadea o stare de bucurie doar privindu-l.

-De unde esti?ma intreaba el dupa ce ia o gura din bautura.

-Philadelphia. Tu?

-Vara sunt de aici, Miami Beach, iar in restul anului sunt din Miami. Parintii mei detin hotelul acesta, spune el.

Am facut ochii mari. Era copilul patronilor. Nu degeaba are acest bronz, daca e de aici. Wow. Cati bani trebuie sa aiba daca are hotelul acesta foarte mare si modern.

-Parintii tai au facut o treaba foarte buna cu hotelul, spun eu inca uimita.

-Da, asa e. Tata finanteaza, mama e cu partea artistica, spune el razand.

Mi-am baut ciocolata rece si incercam sa-i evit privirea lui Andrew. Ma intimida putin.

-Cu cine ai venit aici?

-Cu familia. Parintii si 2 frati.

-Deci baiatul de ieri era...

-Fratele meu foarte protector, spun eu razand.

-Mersi ca m-ai avertizat, spune el incercand sa mimeze un zambet speriat.

A inceput sa-mi povesteasca despre el, vazand ca eu sunt mai tacuta. Il ascultam cu atentie. Avea 18 ani si terminase deja scoala. Urma sa mearga la colegiu din toamna. Pana la 10 ani a fost scolit acasa, apoi a invatat la o scoala particulara. Din cate imi povestea era un baiat chiar destept.

-Stiu fiecare particica din hotelul acesta, spune el uitandu-se la cladiri. Toate cela 18 veri ale mele le-am petrecut aici. Pe la 3 ani, fugeam de dadaca care avea grija de mine si colindam holurile hotelului. Faceam mare taraboi si trebuiau sa ma caute. Mai mereu ma gaseau prin bratele oamenilor cazati. De abia pe la 12 ani nu am mai avut pe cineva care sa se uite mereu dupa mine si puteam sa merg pe oriunde fara sa stau de grija cuiva.