Tine capul sus

Capitolul 13 ~Curajoasa mea mica.~

Oare persoana din oglinda sunt eu? O priveam si ea zambea. Eu nu mai zambisem asa de mult. In ultima perioada fusesem foarte fericita si totul se datora lui Kevin. Ma simteam asa de bine in preajma lui. Aveam mai multa incredere in mine si ma simteam iubita. Era grijuliu cu mine si se comporta frumos.

M-am uitat pentru ultima oara in oglinda, apoi mi-am luat telefonul si am coborat. Chiar atunci am primit un mesaj de la Kevin in care-mi spunea ca a ajuns. In timp ce ma incaltam cu sandalele, a aparut Dylan. Se uita la mine insistent si ma studia.

-O sa am grija, spun eu inainte sa poata el sa zica ceva.

Mereu cand ieseam cu Kevin imi spunea asta si ma enerva. Nu mai eram un copil mic. A venit spre mine si m-a pupat pe frunte, apoi a spus:

-Sa va distrati.

I-am zambit si apoi am iesit pe usa. Cand am vazut ca Kevin statea rezemat de masina, mi-am dat seama ca surpriza pe care mi-a pregatit-o era departe. M-am apropiat de el cu timiditate. M-a sarutat scurt pe buze, apoi a scos de la spate un trandafir.

-O floare frumoasa, pentru o fata si mai frumoasa.

-Multumesc, spun eu zambind.

La fiecare intalnire pe care am avut-o in aceste 2 saptamani de cand suntem impreuna, mi-a adus cate un trandafir. Ii aveam pe toti in camera. Unul mai ofilit ca altul. Mi-a deschis usa de la masina si am urcat, apoi s-a urcat si el pe partea lui. A pornit masina si am plecat la drum.

-Unde mergem?il intreb eu curioasa.

-Surpriza.

-Hai ma. Spune-mi.

-Nu, spune el zambind. Ma bucur ca mi-ai respectat codul vestimentar.

-Da...

Imi zisese sa nu-mi iau fusta sau rochie sau tocuri. Asa ca mi-am luat pantalonii scurti de blugi, un tricou gri cu umerii goi si sandale. Habar nu aveam unde merg, dar eu tot m-am urcat in masina cu el. Aveam emotii.

Am mers in liniste marea parte a drumului, eu vrand sa fac pe suparata ca nu-mi spune locul. El conducea atent si doar muzica se auzea in masina. L-am privit atenta si ii studiam profilul. Mai vazusem baieti, dar parca niciunul nu era asa de frumos ca el.

-Te holbezi, spune el intorcand privirea.

-Ba nu, spun eu lasand capul in jos rusinata.

-Nu te mai rusina asa de des, mai Kate. Capul sus mereu.

Am ridicat capul si l-am privit zambind. Mi-a zambint inapoi, apoi si-a vazut de drum in liniste. Ma omora linistea dintre noi doi. Stiu ca nu sunt prea vorbareata, dar macar el sa fie.

M-am uitat pe geam si am vazut ca am intrat intr-un sat. Ma uitam confuza in jur si nu stiam unde mergem. Oare aici ma duce sau doar trecem pe aici?

-Aici ma duci?

-Nu stiu. O sa vedem.

-Pe bune Kevin?

-Da, spune el razand.

M-am bosumflat in scaun si nu m-am mai uitat la el. Am mai mers putin, apoi a oprit masina. M-am uitat pe geam si era o ferma mare. Kevin s-a dat jos si pana sa-mi dau eu seama deja imi deschisese usa. Am coborat si eu si ma uitam in jur. Strada se infundase cu aceasta casa, iar in spatele ei erau dealuri mici si verzi.