Tine capul sus

Capitolul 9 ~Te-ai distrat?~

Am deschis incet ochii. Eram asa de obosita. In tot corpul simteam durere, de parca cineva m-ar fi batut. Adica... Dylan aproape m-a batut. M-a trimis urgent acasa cu Tyler cand m-a vazut in ce stare sunt. Asta e tot ce imi amintesc de dupa momentul in care stateam pe jos si beam cu Kevin.

Am incercat sa ma ridic din pat, dar o durere groaznica de cap m-a acaparat. Mi-am simtit dintr-o data stomacul dat peste cap si o senzatie de greata si voma. Am ramas in pat intinsa, uitandu-ma la tavan, cu acea senzatie de rau. M-am uitat la ceas. Era 11. Mama si tata nu erau acasa. Oare Dylan si Tyler erau?

Voiam sa ma ridic, dar corpul meu refuza sa ma ajute. Trebuia sa stau aici pana cineva venea sa ma vada. Cine m-a pus sa beau atat? Raspunsul mi-a venit instantaneu in minte. Kevin. Dar nu era el. A fost alegerea mea sa beau. A fost vina mea. Si acum trebuie sa sufar consecintele.

Am auzit pe cineva urcand scarile. Usa s-a deschis si a intrat Kim, iar in urma ei era Dylan. Cand a vazut ca sunt treaza, mi-a tras o privire urata. Pentru o secunda a ezitat sa intre in camera, dar apoi s-a apropiat de mine.

-Cum te simti?ma intreaba el calm.

-Groaznic, spun cu voce scazuta. Imi vine sa vomit, dar nu pot sa ma ridic din pat.

-Of... Hai sa te ajut.

M-a ajutat sa ma ridic din pat si m-a condus pana la baie. M-am asezat in genuchi in fata vasului de toaleta. Dylan imi tinea parul ridicat, iar eu mi-am bagat degetele pe gat. Imediat, tot ce era in stomacul meu a iesit afara. M-am ridicat si parca ma simteam mai bine. M-am sters la gura si apoi m-am privit in oglinda. Aveam ochii umflati si rosii si putin negri de la rimel.

-Mai bine?ma intreaba Dylan.

-Da.

M-a lasat singura in baie. Mi-am facut rutina de dimineata, apoi am mers in camera. M-am schimbat in ceva mai comod, apoi am mers la bucatarie. Dylan si Tyler erau la masa si se uitau ciudat la mine.

-Te-ai distrat la maxim aseara, imi spune Tyler.

-Mda..., ii raspund eu indiferenta si ma asez la masa.

Nu imi era foame, dar aveam o senzatie de gol in stomac. Dylan mi-a pus doua felii de paine prajita in fata.

-Mananca.

-Nu pot.

-Kate, mananca.

Am oftat si am inceput sa mananc incet din ele. Era asa liniste si ma simteam ciudat. Privirile lor erau atintite asupra mea si ma speriau. Dylan sigur era suparat pe mine, dar cred ca nu voia sa-mi faca scandal de fata cu Tyler.

Dupa ce am terminat de mancat, mi-am luat farfuria si am pus-o in chiuveta. Am baut un pahar de apa si dupa am mers in camera. Am inceput sa ma joc cu Kim, pentru ca in ultima vreme o cam ignorasem. Incercam sa-mi amintesc ce am facut azi-noapte, dar fara succes. Parca memoria mi s-a sters peste noapte.

Am auzit un ciocanit in usa. Era Dylan. A intrat si s-a asezat pe pat langa mine. Imi era frica de ce va urma... dar meritam sa fiu certata. Asteptam sa spune ceva, dar nu o facea. Asteptarea asta ma omora.

-Te-ai distrat?ma intreaba el incet.

-Cred ca da. Nu prea-mi mai amintesc nimic, spun eu rusinata.

-Pe bune? Chiar asa de rau ai fost?

-Nu stiu. Nu ma pricep sa-mi calculez gradul de betie pe care l-am avut. Stiu ca nu-mi mai amintesc. Tot ce-mi amintesc e cand am inceput sa beau si cand ai venit tu la mine si m-ai trimis acasa. Nimic mai mult.