Mafia

-28-

De dimineața m-am trezit singura in pat. Afara era o furtuna infernala. Stropii grei de apa se adunaseră pe pervazul geamului. M-am ridicat cu greu din pat. Pe locul lui TOM simțisem ceva ud. Îmi întorc privirea si zăresc o pata mare de sânge. Începusem sa ma panichez când văzusem acea pata mare de sânge pe pat. Am încercat sa nu ma gândesc la ea si am mers la baie sa îmi fac un duș cald. După ce am ieșit din duș, m-am dus la dressing ca sa ma pot schimba.
Pe când stăteam in fața hainelor, se aude dintr-o data un tunet puternic. Ma speriasem foarte tare.
,,Doamne ce tunet puternic!" Spun eu luând niște pantaloni din dulap. Arunc o privire prin camera si nu ii găsesc nici unde pe căței. Ma panicasem din ce in ce mai tare.

Alesesem niște pantaloni gri de trening si un hanorac de aceași culoare. După ce ma schimbasem, ma hotărâsem sa cobor jos. Prima data nu lam găsit pe TOM, acum nu găsesc cățeii. Pe pat era o pata mare de sânge necunoscuta, nu mai înțelegeam nimic.Ies din camera si ma îndrept spre sala de mese. Pe hol, îl vad pe BILL. Vroiam sa îl întreb unde sunt cățeii si TOM.
,,Buna dimineața BILL! Am o întrebare."
,,Buna dimineața Chanel! Spune!" Zice BILL zâmbind.
,,Ma întrebam dacă l-ai văzut pe TOM sau pe căței." Spun eu îngrijorată. Îmi imaginam doar lucruri rele despre ei.

,,Cățeii sunt la mine in camera. I-am luat aseară pentru ca i-am auzit ca plângeau, iar voi dormeați prea frumos așa ca nu V-am trezit." Spune BILL încercând sa ma liniștească.
,,A ok! Si TOM?" Întreb eu la fel de speriata.
,,De el nu știu nimic." Zice BILL părând speriat.
,,Pai si atunci unde este?!" Spun eu panicăndu-ma.
,,In biroul lui nu este, m-am dus sa verific si nu lam găsit." Spune BILL palid la fața.

,,Probabil este plecat in oraș sau la o ședința." Spun eu încercând sa ma calmez. Mai ales pe BILL, care era alb ca varul la față.
,,Da probabil." Spune BILL încercând sa zâmbească.
Mergem împreuna in sala de mese. Nu ii mai spusesem despre pata mare de pe pat pentru a nu se agita si mai tare. Ajunși in sala de mese, ne-am Așezat la masa mare plină cu mâncare. Într-un mic colț, o vad pe Mara. Văzându-ma, își lasă capul in jos. Ma uit urat la ea. După ce am terminat de mâncat, am mers in camera. BILL sa dus la el in camera.

Mara venise după mine in camera. Pășim amândouă in camera. Afara încă ploua neîncetat. Pata mare de sânge nu mai era pe pat. Rămăsesem uimita. Cine putea sa între in camera fără permisiunea mea sau a lui TOM. Doar Mara si BILL aveau voie sa între.
,,Mara? Ști unde este TOM?" Întreb eu uitându-ma ciudat la ea.
Când aude aceasta întrebare, își lasă capul in jos. Nu înțelegeam de ce. Începeam sa ma panichez si mai tare.
,,Mara! Raspunde-mi!" Spun eu nervoasa. Niciodată nu am urlat la Mara. Nervii mei cedaseră.

Mara tresărire de frica.
,,M...Mara nu am vrut!" Spun eu îmbrățișând-o strâns.
,,Trebuie sa va spun ceva!" Spune Mara dintr-o data.
Nu mai spusesem nimic. Așteptam sa vorbească.
,,De dimineața, domnul Kaulitz a coborât jos in baia comuna si a vomitat sânge. Ma chemat pe mine sa îl tratez, dar leșinase dintr-o data. Eram îngrozită așa ca am sunat la ambulantă. Înainte sa leșine îmi spusese sa nu va zic nimic. Așa ca nu am putut sa va zic. Îmi pare extrem de rău. Acum domnul Kaulitz este in spital." Spune Mara cu lacrimi in ochi.

Eu auzind toate cele spuse de Mara începusem sa plâng. Eram speriata de cea ce putea sa se întâmple. Lacrimile îmi curgeau neîncetat. Mara văzându-ma venise la mine si ma luase in brațe strâns.
,,Chanel, va rog calmați-va!" Spune Mara ștergându-mi lacrimile.
,,Cum sa încetez știind ca TOM este in spital in acest moment?!" Spun eu punându-mi mâinile pe fața.
,,Ar trebui sa ii spunem si lui BILL." Spune Mara calmându-ma.

,,Da, te poți duce sa ii spui? Te rog!" Spun eu ștergându-mi fața. Mara auzind cuvintele mele, plecase sa ii spună si lui BILL.
Peste câteva minute intra pe ușa Mara împreuna cu BILL. El era roșu la față. Ochii lui erau roșii de la plâns.
,,Chanel haide sa mergem!" Spune BILL făcându-mi semn cu mâna.
,,Acum vin!" Spun eu mergând spre el.
Mara rămăsese in urma Nostra. Eu împreuna cu BILL plecasem grăbiți spre spital. Ne urcam in mașina si mergem cu 200 km la ora. In 2 minute ajunsesem. Ne-am dat jos din mașina si am intrat in spital.

Mergem grăbiți la Recepție. Doamna de acolo ne vede si ne întreabă.
,,Buna ziua! Pe cine căutați?" Spune ea zâmbindu-i încrezător.
,,Kaulitz!" Spune BILL grăbit.
,,In sala 400 la etajul 3!" Spune ea. De îndată ce auzisem am si plecat. Am urcat scările rapid. Când ajunsesem sus ne luasem aer in piept si intrasem in salon. In sala, îl vad pe TOM întins pe un pat de spital. Văzându-l, începusem sa plâng. Ma apropiasem mai tare de el si lam strâns de mână. Corpul lui era învelit de bandaje. Pe ușa intra un doctor.

,,Buna ziua! Dumneavoastră sunteți soția si fratele domnului Kaulitz?" Spune el uitându-se la noi zâmbitor.
,,Da noi suntem." Spune BILL încercând sa nu plângă.
,,Avem câteva vesti proaste si una buna." Spune doctorul uitându-se trist la noi.
,,Va ascultam!" Spune BILL uitându-se trist la mine si TOM.
,,Veștile proaste sunt ca domnul Kaulitz a intrat in coma si nu știm când se va trezi. A fost împușcat de câteva ori cu stomac." Spune doctorul uitându-se la o fisa din mâna lui.

Eu auzind asta începusem sa plâng si mai tare. BILL se apropie de mine si ma ia in brațe. Si el avea lacrimi in ochi.
,,Si vestea buna care este?" Întreb eu într-un final. Nu puteam suporta sa îl vad așa pe TOM. Bandajele erau pline de sânge.
,,Vestea buna este ca nu a murit. Dacă nu era adus la spital putea muri." Spune doctorul zâmbind puțin pe colțul gurii.
Nu puteam schița niciun zâmbet. Ma durea sufletul sa îl vad așa.
,,Trebuie sa plecați. O sa va anunțam când se trezește. Are nevoie de liniște." Spune doctorul.
Eu cu BILL dam din cap in semn de aprobare. Înainte sa plecam ma duc din nou la TOM si îl sărut pentru ultima oară.

Nu am fost in stare sa mai fac ceva in acea zi. Tot restul zilei am stat in pat si m-am uitat la televizor. De fiecare data când ma uitam la pozele cu mine si TOM, începeam sa plâng. Seara am adormit foarte târziu. Nu puteam dormi prea bine.
Într-un final, adormisem.

Buna!!!! Capitolul acesta lam făcut puțin trist pentru ca nu am avut prea multe idei. Mulțumesc din tot sufletul meu pentru comentariile frumoase transmise de la voi! Dar si pentru ca mi-ați votat cartea!
Va iubesc!!!!💗💗💗💗💗
Mâine seara o sa postez următorul capitol💗💗💗💗