Mafia

-29-

Trecuseră 3 luni de când TOM intrase in coma. Nu mai primisem niciun telefon de la spital in legătura cu el. Simțeam cum speranța de a se trezi, pierise. Nu mai puteam spera nimic.. Nu îmi mai era foame si nici sete. Gândul îmi era doar la TOM. BILL stătea închis in camera lui iar din când in când mai venea sa ma vadă. Mara avuse in tot acest timp grija de mine si BILL. Stătea treaza pana noaptea târziu doar pentru a ști ca suntem amândoi bine.
Speram la un miracol ca TOM sa se trezească.

Pe când stăteam in pat, apare pe ușa Mara si BILL. Păreau fericiții dar in același timp, si grăbiți. Eu eram palida la fața cum nu mai mâncasem de mult timp. Stăteam mereu cu lumina stinsă si cu perdelele trase încât sa fie întuneric.
Mara aprinse becul. Ochii mi se închisese. Ma frecasem la ochii foarte tare încât îmi făcusem răni.
,,Stinge becul!" Spun eu urlând.
,,Chanel! Trebuie sa mergem la spital!" Aud vocea lui BILL. Doar auzind cuvântul ,,Spital" sărise-M din pat.

,,Ce??" Spun eu curioasa si fericita. Speram sa fie o veste buna.
,,Am primit vesti de la spital." Spune Mara zâmbind către mine.
,,Spune-ți mai repede!" Spun eu agitata.
,,Sa trezit TOM din coma!" Spune BILL sărind in sus prin toată camera.
Când auzisem asta, începusem sa sar peste tot de fericire. Eram așa de fericita încât am început sa plâng. BILL văzându-ma venise mai aproape si ma luase in brațe.
Nu îmi venea sa cred ca dorința de a se trezi, mi sa îndeplinit.

Am făcut un duș rapid iar după m-am îmbrăcat. Am plecat toți trei spre spital. Eram așa de fericita. Ajunsesem acolo foarte rapid. Ne-am dat jos si am mers la Recepție. Îmi amintisem de ziua in care aflasem ca TOM fusese rănit grav. Lacrimile îmi începuse sa curgă.
,,Buna ziua! Ați venit la domnul Kaulitz?" Spune o asistenta care lucra la un calculator.
,,Buna! Da!" Spun eu agitata.
,,Puteți merge in salonul Nr 548!" Spune ea apăsând pe niște taste.

Dam din cap toți trei iar după mergem grăbiți spre salon. Holurile spitalului erau pustii. Din când in când mai vedeam câte un doctor care ieșea din sala de operații. Spitalul avea nenumărate saloane. Credeam ca nu o sa mai ajungem niciodată. Într-un final ajunsesem cu bine toți trei. Luam aer in piept si intram.
Il zăresc pe TOM pe patul de spital. Era treaz. Își întoarce privirea spre noi si începe sa plângă. Mi se rupea sufletul văzându-l așa. Fug repede spre el si îl iau in brațe. Nu ne mai putea despărții nimeni. Începusem si eu sa plâng. Peste câteva minute care pentru noi păreau o eternitate, ne despărțisem.

BILL se apropie si el de TOM si îl îmbrățișează. Erau foarte drăguți împreuna.
TOM își întoarce privirea spre mine si zice:
,,Meine wundershone Prinzessin! Bitte hor auf zu weinen. Deine schonen Augen haben das nicht verdient."
(Frumoasa mea Prințesă! Te rog să nu mai plângi. Ochii tăi frumoși nu merită asta.)
Auzind vocea lui, începusem sa zâmbesc. Îmi lipsise vocea lui calda.
Dau din cap in semn de aprobare si ma așez pe o canapea.

,,Bai TOM, cum mai ești?" Spune BILL așezându-se si el lângă mine pe canapea.
,,Cum sa fiu BILL? De-abia aștept sa vin acasă!" Spune TOM zâmbind si uitându-se doar la mine. Obrajii îmi erau roșii. Mara stătea tăcută lângă BILL. Nu spunea nimic, probabil încă ii era frică de TOM după cele întâmplase.
,,Mara îmi pare foarte rău pentru ce ți-am făcut, dacă nu erai tu, poate acum eram mort. Te rog iartă-mă!" Spune TOM uitându-se serios la Mara.

,,Nu este vina dumneavoastră. Oricum apreciez scuzele." Spune Mara zâmbind pe colțul gurii.
In sfârșit reușise sa își ceara scuze de la Mara.
,,Vai nu!" Spune deodată TOM.
,,Ce ai Ba?" Zice BILL râzând
,,Azi este Halloween-ul ?" Spune TOM agitat.
,,Cred ca da." Spun eu nedumerită.
,,Vaiiiii!" Zice TOM punându-și mâinile pe față.
,,De ce zici asta?" Spun eu uitându-ma la el nedumerită.
,,Pai trebuie sa dam petrecere! Noi așa făceam in fiecare an." Spune TOM pe un ton ridicat.
,,Anul asta nu mai facem. Ai nevoie de odihna după toate întâmplările care sau petrecut." Zice BILL mângâindul pe spate.