+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

6. DEJA-VU

Înainte de toate aș vrea să vă anunț că m-ar ajuta enorm să votați capitolele.
Și
Vă mulțumesc pentru fiecare vot și comentariu. Comentariile ne ajută să aducem povestea lui Ramon și a Izabelei la cât mai multe persoane, la fel și voturile.
Poate reușim să aducem "Delicioasa Mea Victimă" la secțiunea de "Povești care nasc discuții" sau mai pe scurt secțiunea "Gura lumii"
De data aceasta voi posta câte un capitol pe săptămână. Lectură plăcută și vă aștept în secțiunea de comentarii.

Izabela Martinez

Ies prima din club în disperarea de a lua o gură de aer. Lacrimile amenință să apară și nu e momentul potrivit pentru asta. Trebuie să ajung la Makena.

Tresar când ceva se lovește de peretele de care mă sprijin. Privirea îmi coboară spre obiectul ce a căzut. E un glonț.

Trag cu arme cu amortizoare. Nu știu din ce direcție a venit și nu am timp să gândesc pentru că următorul nu mai ratează.

Țip când simt glonțul în picior și intru repede înapoi în club. Aud cum alte gloanțe se lovesc de ferestre dar acestea sunt anti glonț așa că mă grăbesc să blochez ușa.

-Izabela, ce s-a....

Ramon ajunge lângă mine imediat și își apasă palmele pe rană ca să oprească sângerarea.

-Suntem înconjurați!

Îl aud pe Aleck înainte să își scoată pistolul. Pe fundal se aud mai multe înjurături. Oamenii lui Vito și ai lui Ramon deja s-au apucat să riposteze, o parte ieșind pe ușa din față, iar alții fugind la celelalte ieșiri.

_-Du-te cu ei!

Vocea nu îmi sună la fel de bine pe cât îmi imaginam. Îmi țin respirația în încercarea de a nu izbucni în plâns, însă cu toate acestea lacrimile tot îmi curg pe obraji.

-Ești rănită, cum dracu îți imaginezi că o să plec acum?

Ridic privirea la el, uimită că a ridicat tonul pentru prima dată la mine. Deși nu de furie ci de frustrare. Observ spaima din ochii lui.

-Ramon ascultă-mă! Nu mor, m-au lovit în picior nu în cap. Trebuie să te duci să îi ajuți ca să putem ieși de aici. Makena are nevoie de noi. Pot scoate glonțul singură, Barbara o să îmi pansez rana după, dar imediat trebuie să plecăm după Makena altfel totul se duce dracului.

Țip la rândul meu pentru că nu mai sunt o fetiță neajutorată. Sunt femeie în toată firea și pot să îmi port singură de grijă, însă fata mea nu se poate apără singură și are nevoie de mine lângă ea.

Ramon mă mai analizează încă o dată dar pleacă înjurând.

Am rămas singură cu Barbara iar aceasta a adus deja trusa de prim ajutor de sub bar. Chiar dacă am făcut pe viteaza știu că o să mă doară ca naiba să scot nenorocirea aceea din piciorul meu.

-Adu-mi un prosop Barbara. O rog în timp ce scot din trusă tot ce am nevoie.

Cu o foarfecă reușesc să tai bucata de blug din jurul coapsei. Barbara a adus prosopul și mi-l pun căluș la gură. Nu vreau ca toți ceilalți să vină aici alarmați de țipetele mele chiar dacă o parte din oamenii lui Vito sunt chiar în fața ușii de la întrare.

Iau "lopățica" și "penseta" specială. Apăs ușor pielea din jurul rănii, încep să gem de durere și mai multe lacrimi mi se revarsă pe obraji dar continui. În continuare cu penseta încerc să ajung la glonț. Am noroc că nu a intrat adânc în mușchi, probabil s-a tras de la o distanță prea mare.