+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

Capitolul Douăzeci Și Doi

Izabela Martinez

Dupa mult timp, mă trezesc cu adevărat odihnita. Nici un cosmar nu mi-a tulburat somnul, nici o grija nu mi-a strabatut mintea imediat ce am deschis ochii.
Brațele puternice ale lui Ramon mă țin lipită de el. Sunt intoarsă pe o parte cu un picior urcat peste mijlocul său, iar degetele lui imi mangaie usor pielea spatelui lasand in urma lor fiori mici ce imi trimit căldură direct in vintre.
Dau capul puțin pe spate astfel să ii vad chipul, are ochii inchisi, parul ciufulit si un zambet intiparit pe fața lui relaxată.
Îmi vine să-l mănânc, atat de apetisant este acum.
-Nu dormi? Il intreb cu glas ragusit si somnoros.
-Ba da. Nu ma trezi, tocmai visez ca tin in brate cel mai frumos inger din rai.Imi sopteste in par, iar mainile sale devin mai indraznețe coborand pana la fundul meu si strangandu-mi fesele in palme.
-Ma doare. Protestez in timp ce ma pisicesc la pieptul lui.
-Ba nu te doare pisico, te excita.
Intr-un final deschide ochii si ma priveste ca si cum nu ii vine sa creada ca insfarsit s-a trezit langa mine.
-Cred ca tocmai le-am furat un inger din cer, iubire.
-Cred ca ingerul tocmai a fugit din cer, in bratele diavolului.Ii zic in timp ce imi inalt buzele ca sa il sarut.
-Ma vei ierta vreodata iubire?
-Te-am iertat beby, din clipa in care ai aparut si m-ai oprit de a face o intreaga balta de sange in baia ta.
-Nici nu vreau sa imi imaginez scena asta iubito. Sa nu mai faci niciodata ceva atat de prostesc.
-Bine.Ii raspund sincer in timp ce imi trec bratele pe dupa gatul sau si ma lipesc mai mult de corpul sau cald.
-Am nevoie sa te simt in mine iubitule.
-Dorința ta imi e poruncă, regina mea.
Ma saruta bland, si imi mangaie fundul la fel de lent prelungind agonia si fiorii ce imi strabat corpul.
-Te-as infuleca pe loc blondino, ah ce imi faci tu mie?
Ma intinde pe spate si se urca deasupra mea sarutand fiecare petic de piele, nu lasa nici un loc nesarutat. Buzele sale vin in intampinarea gurii mele si limba sa este la fel de obraznica precum mainile. Cu varful ei imi limge conturul buzelor dupa care inainteaza lent in gura mea primitoare. Devin nerabdatoare si il musc usor de buza de jos.
-Eu cred ca tocmai servesc desertul dragule.
Geme in timp ce intra lent in mine, miscari usoare. Nu se grabeste. Face dragoste cu mine asa cum nu a mai facut vreodata. E tandru, grijuliu.
-Te iubesc beleaua mea!
-Si eu te iubesc beby.
Nu mai suport dulcea lui tortura si ma urc deasupra lui, iar el se lipeste cu spatele de tablia patului. Pastrandu-mi echilibrul in bratele ce ii inconjoara gatul, fac cercuri lente deasupra lui, iar sclipirea din ochi ce o vad imediat licarind, ma satisface a naibii de bine. Isi lasa capul pe spate si profit pentru ai ataca gatul apetisant.
-Iti iubesc corpul, zic in timp ce imi cobor o palma pe pieptul si abdomenul sau, fara sa intrerup miscarile sus-si-jos.
-Cred ca vrei sa ma nimicesti iubire.
Isi pune palmele pe fesele mele si ma ajuta sa maresc ritmul si imi pozitionez greutatea pe bratele sale.
Cand ne eliberam pielea nostra straluceste de la micile broboane de sudoare ce curg pe lungimea trupurilor noastre. Fruntea mea e lipita de a lui, stam asa cateva minute pana respiratiile ni se regleaza.

Cateva ore mai tarziu suntem in casa lui Ramon unde eu am locuit timp de trei ani. Desi o numesc acasa, nu am schimbat nimic din ea. Doar le inlocuiam cu lucruri ce se asemanau. Parfumul sau inca este in dulapiorul din baie, la fel ca si alte lucruri de ale sale. Nici hainele din dulap nu lipsesc, doar ca acum sunt si ale mele . Nu am putut sa arunc nimic, nici sa le impachetez, astfel il simteam aproape de mine.
Fac pe gazda buna si pregatesc cafele pentru Barbara, Aleck si iubitul meu.
Am o viata a naibii de dezorganizata. Ieri a fost ziua nuntii si azi sunt impreuna cu fostul meu ce si-a inscenat moartea.
Cat de neprivizibila este viata.

-Deci vrei sa spui ca fostul logodnic al iubitei tale, a fost aceasi persoana ce iti trimitea amenintari legate de ea?
-Exact asta spun. Ramon si Aleck sunt intr-o discutie importaanta, cat Barbara nu s-a miscat de pe locul din canapea.
-Vrei sa luam o gura de aer? Ma adresez ei.
-Sigur ca da.
Iesim pe balcon si privim peisajul ce ni se intinde in fața ochilor.
Barbara incepe sa chiciteasca iar eu o privesc nedumerita.
-Ce e?
-De aici a inceput totul practic. Din momentul ce ai sarit peste aceasta balustrada, vietile noastre s-au schimbat. Mai mult a ta ce e drept, dar nici a mea nu a ramas neschimbata.
-Vrei sa vorbim despre ceva? Ce te ingrijoreaza? Nu stiu nimic despre tine. Ce ai facut in ultimii ani. Doar cateva mesaje schimbate cand si cand nu prea ne-au unit prietenia.
-Pai, ma simt doar nasol. Adica...as fi vrut sa iti spun despre Ramon, Bela. Serios....
O opresc punand palma peste umarul său.
-E inregula Barb. S-a lamurit totul. Nu trebuie sa te simti vinovata.
-Esti cea mai tare Bela.
-Sunt de acord. Se aude vocea grava a lui Ramon in spatele meu. Bratele sale imi inconjoara talia, iar Barbara ne lasa singuri, plecand in timp ce chicoteste. Buzele lui Ramon se lipesc de urechea mda si ma intreaba in soapta.
-Doar nu ai de gand sa sari din nou, nu-i asa? Imi saruta gatul si ii raspund infiorata de atingerile lui.
-Nu, dar ma gandesc sa te arunc pe tine.
-Mmm...si ce te opreste iubito.
Imi musca pielea fina a gatului iar eu imi pierd coerenta.
-Ramoooonn...
-Mhm, ce e?
-Ah, ooteste-te...
-De ce? Nu-ti place?
Mainile lui imi mangaie corpul si parca ar vrea sa si le puna peste tot de odata.
-Ramoonnn...
-Ma omori daca imi mai gemi odata numele asa.
Ma intoarce cu fața la el si ma lipeste de balustrada in timp ce gura lui imi captureaza buzele.
-Ne gandim lanprobleme maine dragostea mea. Acum te vreau .
-Aleck si Barbara....
-Au plecat deja...chicoteste el.
Ma urca pe coapsele lui si ma sprijina cu fundul de balustrada. Ma ține in brate de parca i-ar fi frica sa fug. Ma priveste in ochi de parca m-ar manca. Ii vad dorul si dragostea in ei. Vad posesia din privirea sa.
-Simt ca insfarsit respir, parca as fi fost in comă in acesti ani stand departe de tine, iar acum invat sa respir din nou.
Imi spune cu o durere in glas. Imi asez palma pe obrazul sau si ii spun cu dragoste .
-Sunt aici acum. Nu ne mai desparte nimic.
-Tare mult as vrea sa fie adevarat. Pana nu eliminam pericolul ce pandeste din intuneric, nu voi putea sa stau linistit pisic. Cel mai frica imi este sa nu te pierd pe tin. Pot sa nu mai am nimic. Daca te am pe tine am totul.
Ma saruta in timp ce imi cobora manecile tricoului, dar o durere ascutita din spate ma rapune in bratele lui Ramon. Singurul lucru ce il disting, e mirosul de praf de pusca ce pluteste in aer.