15. A naibii pisică

5K 203 14
                                    

IZABELA MARTINEZ

Bun! Acum ce dracu fac? Bravo deșteapt-o. Te-ai îndreptat spre gura leului fără hrană.

Doi tipi mă prind cu ușurință iar eu țip și mă zbat

mușcându-l pe unul dintre ei.

-Au, afurisit-o. Mă aleg cu o palmă peste față. Tu cine dracu mai ești cățea, o să fac rabie de la tine. Zicând asta îmi mângâie buza cu un dezgust vizibil. Cred că îmi vine să vomit.

Un sunet de lanțuri, îmi atrage atenția atât mie cât și atacatorilor mei. Ramon e liber. La fel și Aleck. Barbara e genială, nici nu am văzut când a dispărut de lângă mine. Așa dar cât timp eu am făcut o diversiune fără să vreau, ea s-a furișat și i-a eliberat pe băieți.

Ramon are o privire ce ar putea să îți ardă măruntaiele, un foc ce te arde din interior spre exterior. O parte din furia ce îi sclipește în ochi este îndreptată spre cei ce mă țin, dar cealaltă parte spre mine. Probabil pentru că am încercat să mă bag în treburile lui, dar dacă nu aș fi fost eu, ar fi încă atârnat de tavan.

RAMON OLVERA

-Luați-vă mâinile împuțite de pe iubita mea, sau vă voi arde testiculele cu fierul încins.

Însă cei din jur încep să râdă, deși Izabela pare că mai are puțin și ar vrea să intre în pământ. Așa și trebuie. Cât de idioată să fie ca să se expună așa pericolului. Noroc cu Barbara care s-a strecurat ca să ne elibereze pe mine și Aleck.

Trag de lanțul ce atârnă în tavan și îl rup, încercările mele de –al rupe cât am fost prins au slăbit puterea acestuia, lanțul căzând la pământ.

-Vă mai spun încă o dată. Lăsa-ți-mi iubita în pace.

-Dacă nu ce? Dansezi balet băiete? Spune unul dintre ei.

Aleck îl apucă pe unul scoțând briceagul ce la șterpelit de la ceilalți și cu o lovitură puternică îl implantează în ochiul inamicului. Cu două lovituri de pumn îl face să înainteze până sunetul de craniu spart a străbătut încăperea. Țipătul agonizat umple încăperea, iar totul se transformă într-un uragan de sânge.

Pisica mea reușește să fugă, iar eu îmi concentrez toată furia pe cel din fața mea. Cu toată forța trag de lanțul lung și într-o mișcare amplă îl "dresez" să se miște după cum îmi doresc. Lovitura puternică îl lovește pe inamic drept în țeasta lui de prostovan. Ar trebui să învețe să îmi ia amenințările în serios.

Țipă de durere, iar în coada ochiului o văd pe Bela cum împușcă încă unul din inamici în timp ce se grăbește să iasă de aici. Din patru inși doi sunt răniți grav, iar unul mort. În curând vor fi doi morți. Aceștia și-au semnat sentința încă din clipa în care au atins-o pe ea.

Găsesc funia îmbibată în apă ce a fost folosită la biciuirea noastră și îi testez duritatea. Cu o lovitură îmi pun adversarul ce voia să se ridice, din nou la pământ.

-Doar pentru plăcerea mea, mă voi asigura că vei avea parte de o moarte lentă.

Înconjor funia după gâtul nemernicului și strâng cu putere, gâlgâielile și sângele ce se prelinge din rana de pe gât dar și din gura acestuia mă satisfac enorm. Își dă ochii peste cap în timp ce fața îi este din ce în ce mai umflată și vineție.

-S..scc...

-Ce spui? Că nu prea înțeleg. Îmi bat joc de el, în timp ce îmi duc mâna la ureche prefăcându-mă că îl ascult.

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum