16. Sfârșitul iluziilor

5.3K 178 2
                                    

Ramon Olvera

Am ajuns cu puțin în urma lui Aleck la club. Mason s-a ocupat de cei doi indivizi, iar fiecare și-a văzut de drumul său. Nu știu ce este între prietena Belei și amicul meu dar sunt mereu împreună. Ei au plecat în trombă cu mașina, iar eu și pisica ne-am îndreptat spre casa mea.

A doua zi dis de dimineață îi dau trezirea somnoroasei la ora 5:30. Ignor durerea din picior. Ieri Izabela a reușit să scoată glonțul și să îmi bandajeze rănile. Nu am vrut să accept ajutorul asistentei, așa că Izabela s-a încăpățânat.

-Hai sus, sus! O îndemn pe puturoasă să se ridice.

-Ramon, ce naiba. Nici nu a răsărit soarele, eu de aș face-o? Face nazuri și se întoarce pe partea cealaltă.

Trag pătura de pe ea și o privesc amuzat cum încearcă să o găsească în timp ce încă are ochii închiși, bâjbâie cu mâna pe lângă ea.

-Ramon, ce naiba vrei de la mine?

-Să te ridici frumoasa adormită. Mergem la alergat după care luăm micul dejun și mergem la sală.

-Nu vreau să merg nicăieri, du-te singur.

O iau de un picior și o trag jos din pat.

-Dacă vei fi răpită sau în pericol, ceea ce e foarte probabil atât timp cât stai pe lângă mine, nu vei reuși să fugi, ar trebui să ripostezi. Eu te-am prins imediat.

-Daca mă răpesc când dorm, oricum nu voi încerca să fug, hai Ramon, lasă-mă!

O ridic în brațe, îi sărut buzele senzuale și bosumflate. O lipesc de mine iar dacă nu ne mișcăm în următoarele cinci minute, o dau dracu de alergare și ne vom face propriul program în pat. Mai zăbovesc totuși cu ea în brațele mele, strângându-i fesele în palme, iar ea înjură, profit de asta mușcându-i buzele.

-Hai iubito sau te întind înapoi, după mă vei ruga să mergem la alergat. Îi spun cu nasul lipit de gâtul ei, inspir parfumul propriului său corp.

-Cred că îmi place mai mult a doua variantă beby.

Îi dau o palmă la fund și o împing spre șifonier ca să se schimbe, are câteva schimburi pe aici, alese de ea ultima dată când am mers la cumpărături, dar a ales să se îmbrace tot cu un tricou de al meu și o pereche de colanți trei sferturi.

-Îmi place, nu va trebui sa snopesc pe nimeni în bătaie pentru că se uită după fundul tău.

-Să știi ca oricum se vor uita, pentru ca sunt divină, nu degeaba mi se spune Bela -frumoasă-.

-Nu se vor uita, îți garantez eu. Atât timp cât sunt eu lângă tine, nimeni nu va îndrăzni să întoarcă privirea după fata mea.

-Fata mea? Ai uitat că eu te-am salvat când erai legat în lanțuri? Nu invers.

Mă apropii de ea și o sărut pe frunte.
-N-am uitat, dar să nu te mai arunci niciodată așa cu căpșorul ăsta frumos, înainte, fără să te gândești bine înainte. Mai spre seara te voi duce sa te învăț cum se trage cu arma. Aproape mă nimerise pe mine glonțul ce ricoșase.

-Poate că tu erai ținta. Se strâmbă la mine.

Se mai alege cu o palmă la fund și chicotește în timp ce se îndreaptă spre ieșire.

Când ajungem în parc, rămân surprins datorită Izabelei care e mai în formă decât credeam. Eu încă îmi revin după toate cele petrecute ieri. Am alergat câțiva kilometrii, după care am făcut o pauză la o terasă să bem o cafea.

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum