În adâncurile vibrantei lumi a Greciei, unde secretele întunecate se împletesc cu pasiuni interzise, se naște o poveste care sfidează limitele loialității și ale dragostei. "Delicioasa mea victimă" este o odisee captivantă în inima mafiei, o saga da...
*ȚINEȚI MINTE CĂ FIECARE STELUȚĂ VĂ ADUCE MAI APROAPE DE UN NOU CAPITOL. *
Capitol dedicat pentru ElenaNicodim5 și @Aria-Elena19 bravo fetelor pentru răspunsul corect de pe grupul de Facebook TeodoraHȘtefania - Wattpad.
Deasupra Oceanului Perspectivă Aleck
M-am răzgândit în ultimul moment. Voiam să conduc până în Atena dar atunci când Barbara a spus să o aștept că vine cu mine m-am răzgândit.
M-a convins să merg cu ea și mi-am cumpărat rapid cel mai accesibil bilet din Rodos spre Atena.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Noi nu am avut un trecut puternic ca cel al lui Ramon și Izabela, am avut doar o escapadă de câteva momente de slăbiciune.
Doi oameni atât de atașați de libertate încât nu s-a putut crea o conexiune de atașament emoțional.
Sau cel puțin așa am crezut. Eu nu m-am atașat, Barbara da. Deși în trecut totul stătea altfel, cumva viața asta nenorocită a făcut ca destinele noastre să nu rămână simple amintiri.
Barbara a fost cea care a rupt legătura, dar asta doar pentru că s-a speriat. Nu știa să gestioneze noile sentimente. Asa că acum iată-ne, amândoi în același avion spre o viață nouă, spre necunoscut.
-Ce ai de gând să faci? O întreb doar pentru a face conversație, liniștea ce s-a lăsat între noi e mormantala. Avionul încă nu a decolat și încep sa bat din picior agitat.
-Mă întorc în Larisa, la casa Izabelei. O să stau acolo câteva zile sau poate săptămâni.
-Mhm.
E tot ce îi răspund. Mă simt din ce în ce mai agitat și știu că nu prezența Barbarei e cea care îmi dă starea asta.
Stăm tăcuți până stewardesa ne face instructajul și se anunță decolarea.
-Știi, am regretat mereu decizia aceea de acum câțiva ani. Când am pus capăt înainte să aflam ce ar fi putut fi.
Înghit în sec. Acum îmi spui asta? Acum când am ales să merg pe alt drum? Ce naiba femeie?
-Poate a fost mai bine așa . Nu cred că am fi reușit. Uită-te la Ramon și Izabela. Uite câți dușmani le stau în cale, câte piedici își pun chiar ei.
Ea oftează, se lasă pe spate și rămâne pe gânduri timp de câteva minute.
-Știi ca vor reuși.
Zâmbesc, o știu foarte bine. Au toate piesele de puzzle. Tot ce trebuie ei să facă e să nu le piardă și să nu îi lase pe cei ce îi vor despărțiți să câștige.
-De ce crezi că sunt încercați atât de mult?
O întreb pe ea. Eu m-am gândit mult la toată situația lor dar nu am reușit să găsesc un răspuns potrivit.
