+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

Capitolul Treizeci Și Patru

RAMON OLVERA

Simt prezenta Izabelei in camera si imi lovesc ochii inrositi de la lupta pierduta cu lacrimile.

-Iubitule?

Se apropie de mine ca de un animal ranit si se aseaza in genunchi in fața mea, eu înca fiind pe marginea canapelei.

-Nu...

Incerc să dau frâu liber emotiilor dar nu pot. Bratele ei iubitoare se incinjoara in jurul gatului meu iar eu stau in siguranta femeii ce imi este CASĂ, lângă ea, oriunde e acasă.

Nu stiu cât timp trece, dar Bella nu a încetat un minut să mă aline. Palmele ei imi freacă mușchii spatelui iar brațele mele o strâng mai puternic.

Mă las purtat de mirosul ei, de iubirea si grija ce vrea să mi-o arate. Poate pentru ceilalti ea s-a schimbat, dar lângă mine, e aceasi Izabela Martinez din urma cu trei ani.

Nici nu vreau să îmi imaginez durerea pe care a traito Mason, stand voluntar departe de familia lui. Ma indepartez câtiva centimetri de corpul Bellei si îi analizez chipul. O mână îi mângâie obrazul și deși fața îmi este schimonoșită de durere, ea este aici, alinarea mea, ma uit la ea si nu imi pot imagina o viata departe de ea. Imi sprijin fruntea de a ei si inchid ochii in timp ce mâna de pe obrazul ei îmi alunecă în spatele gâtului.

-Nu știu cum aș mai putea trăi fără tine, odată intrată în viața mea, am descoperit un rost în viață ce nu știam că il am până acum. Promite-mi, chiar dacă te voi alunga vreodată, tu vei rămâne.

-Ramon, iubitule...

-Promite-mi, o întrerup.

-Îți promit dragostea mea, indiferent de ce se va întâmpla nu voi pleca de lângă tine, nici dacă tu însuți o să îmi ceri.

Promisiunea ei e ca o gură de oxigen proaspăt după o revenire din comă si respurație artificială.

-Te iubesc pisico! Te iubesc.... oftez cu greu si ma aplec sa ii sarut buzele, doar ea e cea care îmi mai dă putere în clipele acestea.

-Te iubesc Ramon, mai mult ca orice.

Imi spune când pun capat sarutului.

Ar trebui să ne retragem, nu mai am chef de nimic în seara asta si tot ceea ce vreau e să ajung în pat, cu Bella în brațele mele.

■■■

Ajumgem acasă, încă imi revin greu după toate cele întâmplate dar Izabela imi simte starea, mă ia de mână si merg orbește după ea în baia din dormitor.

Dă drumul la apă pentru a umple cada după care se intoarce cu o mină serioasă la mine, palmele ei sunt pe obrajii mei si ma priveste in ochi.

-Dacă toată lumea s-ar pune în potriva mea și a ta, voi fi bucuroasă că sunt lângă tine.

Sărutul ei este dulce, lejer si ma linisteste. O strang in brate simtind că ea mă mentine, ea este tot ce mi-as fi putut dori vreodata.

Mâinile ei se preling pe sub tricoul meu ridicândul usor în sus, in final, mi-l scoate de tot si buzele ei fac contact cu baza gatului meu. Oftez de placere si absorb fiecare senzatie lasata de ea.

O mână îndrazneață îmi freacă madularul prin materialul pantalonilor si las capul pe spate pentru ca este exact ceea ce am nevoie. Ea.

-Bella mea!

Îi soptesc peste buzele moi. Mana mea are proprie vointa si ii strange un san prin materialul subtire al tricoului. Geme in gura mea, iar inima imi sare câteva bătăi. Se retrage din sărut și după ce îmi desface pantalonii, scoate cureaua dupa care materialul cade la picioarele mele.