+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

9.Răscumpărarea Trecutului.

*STELUȚELE ȘI COMENTARIILE MĂ AJUTĂ SĂ POSTEZ MAI DES*

Capitolul de astăzi este dedicat celor două cititoare care au răspuns corect la întrebarea de pe grupul de Facebook. Dacă vreți ca și voi să păreți în următorul capitol întrați pe Facebook grupul meu TeodoraHȘtefania-Wattpad și participați la joculețele zilnice.

DorinaFrisan

ElenaNicodim55
DorinaFrisan

*Pentru cele care vor pe grupul de whatsapp va aștept cu mesaj în privat*

RamonOlvera

Mă simt ca într-o mare vastă încercând să înot în potriva curentului. Sentimentul de neputință e copleșitor. Izabela abia de interacționează cu mine în ultimele zile.

Oricât de mult mă zbat, simt că nu avansez, că sunt blocat în același loc. E frustrant, înspăimântător și din nou mă simt singur în mijlocul haosului.

Singura bucurie ce o simt acum e că Izabela a rămas pentru Aleck, ca să ne putem lua adio. Ea locuiește în penthouse împreună cu Makena și Barbara iar eu la club. M-am rugat de ea o zi întreagă să accepte propunerea. Am vrut să le știu în siguranță. Am trecut pe la ea de câteva ori încercând să o conving să mă asculte. Am convins-o. Mă va asculta imediat după plecarea lui Aleck și tot atunci va decide dacă va rămâne să vedem cum decurg lucrurile sau se va întoarce în Larisa la vechea ei casă.

Îmi simt sufletul împărțit în două. Cel mai bun prieten și femeia ce o iubesc. Aleck nu a mai scos un cuvânt de când a făcut anunțul. Nici nu prea l-am văzut, nu știu unde a umblat tot timpul până acum. Dar astăzi, astăzi pare dărâmat. Recunosc, recunosc un om învins, exact la fel am fost și eu după ce inima mi-a fost sfâșiată în două o dată cu plecarea Izabelei.

Încă nu știu în ce direcție se va îndrepta, ce va face sau dacă are un plan pentru viitor. Nu pot alunga sentimentul că eu l-am determinat pe Aleck să părăsească Lindos. Nici nu știu dacă ne vom mai întâlni și din nou după mulți ani simt lacrimi în ochi. Am fost amici, tovarăși, camarazi, frați. Am fost unul și acum drumurile noastre nu mai duc în aceași direcție.

Paharul se sparge în mâna mea tăind carnea și lăsând așchii în palmă. Futu-i mama ei de vință de rahat.

-Viața e un RAHAT! Am țipat speriiând doi clienți de-ai Victoriei. Nu am avut timp să îi mulțumesc pentru ajutor. Iar Izabela mă bate la cap că vrea să vorbească cu ea.

-Liniștește-te Mogli cel bosumflat. Prințesa ta nu va fugi nicăieri iar frate-miu nu va dispărea penteu totdeauna. În plus, mă ai pe mine aici.

Se așează în brațele mele pe canapea și îmi înconjoară gâtul cu brațele. Mă las pe spate desprinzându-mă din îmbrățișarea ei. Nu pe ea o vreau aici.

-Izabela vrea să vorbească cu tine. M-a rugat să te anunț.

-Mmmm, toarce ea, vrea să știe dacă ne-am cuplat? Eu tresar dar ea încă rânjește mișelește.

-Să nu îndrăznești să-i spui ceva.

Chocotește iar nervii mei nu mai sunt de oțel.

-Să nu îi spun de sărut sau despre acea noapte?

-Victoria, o avertizez.

Ea doar chicotește.

-Haide Ramon. Nu se va supăra. A trecut atâta timp.