+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

5. Plan de război

Înainte de toate aș vrea să vă anunț că m-ar ajuta enorm să votați capitolele.
Și
Vă mulțumesc pentru fiecare vot și comentariu. Comentariile ne ajută să aducem povestea lui Ramon și a Izabelei la cât mai multe persoane, la fel și voturile.
Poate reușim să aducem "Delicioasa Mea Victimă" la secțiunea de "Povești care nasc discuții" sau mai pe scurt secțiunea "Gura lumii"
De data aceasta voi posta câte un capitol pe săptămână.  Lectură plăcută și vă aștept în secțiunea de comentarii.

Ramon Olvera

-Aaahhh, îl omor, îi dau foc de viu o să-l ucid cu mâinile goale pe NikoMaziotis și pe javra aceea de Sara. Nu știu cum dracu ia scăpat lui MASON, dar când o să pun mâna pe ei nu mai rămâne nici praf din ADN-ul lor pe pământul Greciei.

Aleck încă e surprins de imaginile cu fiica mea. Imaginile cu Makena speriată și fața plânsă nu fac decât să îmi hrănească nervii.

DUPĂ ce Victoria s-a retras cu Izabela, a venit unul din oamenii lui Maziotis, am reușit să-l conving sa mergem la club iar Aleck m-a asigurat că sora lui o va ține ocupată pe Izabela.

Tocmai voiam să le spun lui Vito și Aleck să nu sufle o vorbă spre Izabela, dar aceasta intră ca o tornadă în birou și vede mormanul de fotografii scoase din plic  și împrăștiate pe jos, la fel și trupul neînsuflețit al nefericitului mesager.

Trebuia să mă aștept la asta. O fi Victoria as în meseria ei, dar Bella miroase problemele de la o poștă, știe că nu aș lăsa-o singură acum de aceea probabil nici Victoria nu a reușit să o țină prea mult ocupată.

-Makena!

Izabela se reped la morman dar mă pun în fața ei înainte să vadă ororile alea.

-Fata mea! Scâncetul ei îmi trimite o undă de durere în întreg corpul. Prin câte mai trebuie să treacă ca să se poată reîntoarce la o viață normală?

O prind în brațe și o țin pe loc. Îi fac semn lui Aleck sa strângă mizeriile alea de hârtii de pe jos.

Mirosul ei îmi invadează nările, ochii îi strălucesc de la atâtea la rime vărsate și oricât de bine se ține pe picioare e dureros pentru o mamă să își știe copilul în pericol. Izabela mereu a fost în stare să își dea viața pentru ce iubește.

Însă știu că o dată ce o să înceapă să își controleze stările va aduce Iadul în viața celui ce a călcat cu bocancii murdari în viețile noastre, iar eu voi fi acolo lângă ea, să o ajut, în tăcere, fie că își dorește asta sau nu.

-Shhh, gata pisoi.  O voi găsi, o voi aduce înapoi iubito. Ai încredere în mine.

Îi mângâi părul încercând să o alin să îi iau din durere.

Blondia mă împinge cu toată forța ei. De data asta nu plânge ci e în culmea furiei.

-Nu Olvera, nu te vei duce acolo singur, pentru că o să îl chinui cu propriile mâini până când va simți dublu durerea pe care o simt eu acum.

-Pisoi, nu e cazul...

-Nu-mi spune tu mie ce e cazul și ce nu Ramon. Merg să îmi salvez fata și nu mă vei opri nici tu și nici ceilalți din încăpere asta și nu îmi mai spune pisoi sau în vreun alt fel decât pe nume, pentru că ți-ai pierdut dreptul acesta.

Iese trântind ușa biroului.

Doi oameni de ai lui Vito intră imediat după ea.

-Am venit șefu!