+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

Capitolul Douăzeci Și Patru

RAMON OLVERA.

După ce aproape am aruncat spitalul in aer pentru ca Erhan a fost cu un pas inaintea mea si a platit ca Izabela sa fie injectata cu ortava puțin cate puțin pana la moarte, am ajuns sa petrec noaptea la sectia de politie si doar Aleck m-a oprit să nu le mut fețele la spate.

Cât timp eu pierd timp prețios aici, Izabela a fost transferata la alt spital, iar Barbara ne-a anuntat cu putin timp in urma ca totul merge bine.

Cat despre Maxwel, se pare ca are nouă vieți, ca pisica. A scapat din mâinile lui Mason, dar o sa ma asigur ca ii ciopârțesc si ultimul dram de viață din ce a rămas in el daca indrazneste sa se mai apropie de Izabela mea.

E a mea si o voi proteja ca pe ochii din cap.

-Va multumesc ca ati cooperat. Cei implicati in luare de mita nu vor scapa nepedepsiti.

-Da, cred ca se putea rezolva si daca nu petreceam toata noaptea aici. Cotul lui Aleck se loveste de abbdomenul meu si scot un suierat de durere după ce il privesc urat.

Ne pregatim sa iesim din sectie si ne indreptam spre fete. Se pare ca Bela si-a revenitbpe deplin, iar doctorii o mai țin pentru cateva zile sa se asigure ca nu mai sunt alte complicatii. Rana nu este foarte grava, dar va avea nevoie de mult somn. Zambesc la gandul ca va dormi ore bune in bratele mele, iar eu nu voi putea inchide un ochi de grija sa nu se trezeasca cu dureri iar eu sa dorm dus.

-Deci care e treaba intre tine si Barbara?

Aleck ramane surpins de intrebarea mea rostita pe nepusa masă.

-Ce sa fie. Nimic.

Nu pot sa ma abtin sa nu rad.

-Amice, scuze ca nu te cred. Dar exact acelasi lucru l-am gandit si eu acum trei ani, inainte sa ma indragostesc de Bela. Oricat m-am opus nu am reusit sa stau departe de ea. Crede-ma cand iti zic ca e mai simplu sa accepti de pe acum ceea ce e intre voi.

-Chiar nu s-a intamplat nimic.

-A da? Pentru ca nici acum nu imi amintesc cum de a aflat ca suntem in viata.

Acesta lasa capul in jos si bolboroseste.

-A fost un accident, nu trebuia sa afle.

-Asta stiu si eu, dar eu te-am intrebat cum a aflat.

IN URMA CU TREI ANI-SFARSITUL VERII

ALECK

E a nu stiu câta oară când ma tin după fusta nebunei. Am noroc ca toata vara nu m-a vazut. Dintre toate locurile unde o puteam urma, am ales sa vin dupa ea orbeste in vagauna asta. Ce Dumnezeu cauta aici. Nici sobolanii nu ar locui intr-un asemenea cartier.

O zăresc intrand intr-o casa parasita si o spionez de afara, pe ferestre, dar cu greu reusesc sa zaresc ceva. Geamurile sunt murdare de abia zaresc ceva iar scandurile batute alandala nu ma ajuta prea mult.

Hotarasc sa risc si intru pe usa, asigurandu-ma sa nu fiu auzit. Dar blestemata scartaie ca intr-un film de groaza si doau perechi de ochi sunt ațintite acum spre mine.

Barbara care intinde un teanc de bacnote individului ma face sa cred ca fata nu este atat de nepatata de vicii precum dă impresia, iar fața ei ce se albeste imediat cum ma vede ma asigura de asta.

-Ti-am spus sa vii singura. Acum ma tragibpe sfoară?

Tipul o impinge insfacand banii si iesind pe o usa secundara din spatele vagaunii.