+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

4. Trecutul Te Bântuie

Înainte de toate aș vrea să vă anunț că m-ar ajuta enorm să votați capitolele.
Și
Vă mulțumesc pentru fiecare vot și comentariu. Comentariile ne ajută să aducem povestea lui Ramon și a Izabelei la cât mai multe persoane, la fel și voturile.
Poate reușim să aducem "Delicioasa Mea Victimă" la secțiunea de "Povești care nasc discuții" sau mai pe scurt secțiunea "Gura lumii"
De data aceasta voi posta câte un capitol pe săptămână.  Lectură plăcută și vă aștept în secțiunea de comentarii.

IZABELA MARTINEZ

M-am trezit deși nu mi-aș fi dorit să o mai fac, însă Makena are nevoie de mine. Atacul de panică a trecut și nu știu ce mă îngrozește mai tare. Faptul că am dormit aproape o zi întreagă sau că tocmai m-a lovit realitatea a doua oară și conștientizez cu mintea limpede că Makena nu mai este.

De data asta, toată starea de agitație și de panică s-a transformat în furie. Din nou, liniștea ne este amenințată din cauza lui. Cumva trecutul meu și al lui Ramon s-au găsit unul pe altul și au decisa să lucreze împreună pentru a ne distruge viețile .

De data asta nu mai sunt cea care așteaptă planul altora, cea care decide să danseze în foc după cum cântă dracii. Makena e undeva, singură, speriată și probabil rănită. Te rog Doamne, să nu fi pățit nimic rău.

-O să îi ucid, Ramon! Dacă au atins și un singur fir de păr al Makenei îi omor cu mâinile goale, intelegi?

Stăm în imensul penthouse al lui Ramon. Acesta mă privește îngrijorat dar nu am timp să îi explic. Tot ce a fost de zis le-am spus atunci când m-am trezit cu o oră în urmă, după ce le-am făcut un scandal monstru pentru că m-au lăsat să pierd o zi întreagă, timp în care puteam să îmi caut fata.

Vito, Aleck, Barbara, Ramon și cei doi oameni chemați de acesta, Alan și Toma stau pe canapeaua uriașă din mijlocul Living-ului.

Cum am intrat, Aleck și Ramon s-au pus să strângă ceea ce pare o masă de sticlă spartă. O privire aruncată șatenului, mă face să cred că nu sunt curioasă de ceea ce s-a întâmplat aici.

Timpul trece și jigodia aceea de verișoară a mea nu mai apare o dată. Mai trece un sfert de oră în care nervii mei fierb la foc mic până să apară însăși fiica lui Lucifer.

Raven intra ca la un semn în cameră după ce Ramon a chemat-o. Aceasta se oprește pentru o clipă când mă vede dar înaintează încet și cu precauție, dar tot odată mă privește de parcă ar vrea să mă sfideze. Ei bine și-a ales prost ziua. Ușa se trântește cu zgomot în spatele ei făcând-o să tresară. Ramon a închis-o.

În următoarea secundă o ținuiesc de perete. Se zbate și încearcă să scape dar am mai multă forță ca ea, pentru că nu am lăsat garda jos deloc de când am început să primesc bilețele de amenințare dar de când acestea au încetat am crezut că totul s-a terminat.

M-am antrenat în toți acești ani, pentru că o dată întrat în lumea interlopă, nu mai scapi de ea decât dacă mori, iar cum eu am o fiică de crescut, singură... Ei bine să nu mă antrenez ar fi fost un act tâmpit din partea mea.

Acum când știu că ea poate să mă ducă la fiica mea, nu o voi lăsa să respire liniștită până ce nu o am pe Makena în brațe din nou.

-Cine e cel ce scria biletele de amenințare lui Ramon când toată lumea credea ca e mort? Ai face bine să vorbești și asta cât mai repede târfulițo, pentru că răbdarea nu mai este punctul meu forte.

Slăbesc puțin strânsoarea cât să îi las loc să respire dar încearcă în continuare să mă sfideze.

-Crezi că o să dau numele oamenilor mei, nici dacă îmi pui arma la cap.