În adâncurile vibrantei lumi a Greciei, unde secretele întunecate se împletesc cu pasiuni interzise, se naște o poveste care sfidează limitele loialității și ale dragostei. "Delicioasa mea victimă" este o odisee captivantă în inima mafiei, o saga da...
Până își revine Ramon din starea de somnolență, eu deja sunt lângă ușă gata să ies în vacafmul de afară.
Deschid ușa cu mâinile tremurânde. Primul lucru ce îl văd este țeava unui pistol îndreptată spre mine, însă o dată ce vad chipul proprietarului lui, înlemnesc.
Raven, păr scurt îmbrăcată ca de obicei într-o ținută mulată neagră, părul la fel de negru precum smoala tuns bob. Verișoara mea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
E cu mult mai tânără ca mine, e de o seamă cu Vito doar cu un an mai mare ca el.
-Bună, scumpă verișoară.
Vocea îi e la fel de feminină precum a unei sirene, mereu, ea a fost cea drăgută din familie și ne înțelegeam de minune când eram mici, până rivalitatea și competițiile dintre noi au scăpat de sub control.
-Raven?
Șocul nu mă lasa să gândesc limpede în acest moment, dar simt postura lui Ramon când se apropie de mine.
Sunt împinsă, inainte ca acesta să reactioneze și norocul face ca unul dintre civoarele pufoase sa-mi amortizeze caderea.
Ramon reactioneaza ca sub impuls prinzand-o din spate pe verisoara mea de mult disparuta, am crezut ca e la vreo facultate din aceea misto cum isi dorea de nu am mai auzit nimic de ea.
-Nu, las-o! Nu va apăsa.
Acesta mă asculta, dar bruneta ma contrazice dupa un raset ce ar putea fi malefic daca vocea dragalasa nu l-ar indulci. Oricat ar incerca ea sa para puternica, e mult prea draguta, insa caracterul nu ii este definit de infatisare.
-Ba chiar o voi face, stii de ce? Pentru ca umbra ta mereu m-a urmarit. Orice faceam, tu erai mereu mai sus ca mine. Am fost sefa echipei de dans, iar tu a cea de majorete. -Izabela 1-0 pentru tine. Am reusit sa îmi deschid propria afacere, iar tu ai devenit model international. -Izabela 2-0.
-Ce tot spui? Ai inebunit, ti-ai comparat viata cu a mea?
-Ba chiar deloc, imi spune in timp ce Ramon e gata sa o scoata cu forta din incapere, dar faptul ca ma ridic de jos desi arma inca este indreptata spre mine, il opreste. Nu m-am gandit niciodata sa imi compar viata cu a ta, pentru ca mereu au facut-o ceilalti. Mama si tata te-ar prefera pe tine ca fiica in locul meu, tu erai mereu perfecta iar eu pe locul doi.
-Raven, te rog revinoti. Am crezut ca rivalitatea dintre noi e doar o joaca, nu am crezut niciodata ca o iei atat de inserios.
Din nou acel râs melodios ce poate fi recunoscut usor de cineva pe care o cunoaste chiar si de cateva minute. Insa ceea ce face in urmatoarele secunde, imi aduce o incruntatura pe chip. Se intoarce spre Ramon.
-Te-ai mai gandit la mine iubitule?
Ce tocmai se intampla? Ochii mi se muta pe Ramon, dar acesta ar putea sa o ucida doar cu privirea.
