+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

4. Thrille-ul Iadului

IZABELA MARTINEZ

Nu știu ce s-a întâmplat. Acum câteva minute mă trata ca pe un animăluț mic și rănit, iar acum tremură și se ține cu mâna de perete stând cu capul sub jetul de duș rece, de parcă tocmai l-am electrocutat.

Ce e în neregulă cu el? Frica mă face să-mi pierd mințile? Nu doar că a intrat ca o furtună sub jetul de apă rece, dar a intrat complet îmbrăcat. Nu că aș vrea să văd oroarea asta de om dezbrăcat.

Nu... nu vreau.

Fac un pas în spate, punând mai multă distanță între mine și specimenul acesta de bărbat, ce sigur ar fi în stare să îmi sucească gâtul cu mâinile goale, dacă mă gândesc să îl deranjez în momentul acesta.

Am simțit puterea ce o deține, în bucătărie când mă ținea ca pe un fulg în timp ce era în stare să-mi devoreze corpul.

Dar de ce inima mea tremură așa? E din cauza fricii? Stomacul mă strânge de parcă ar fi înconjurat de o funie făcută din spini. Parcă mă avertizează.

Nu reușesc să ies din baie așa repede cum mi-am dorit. Dușul se oprește iar șatenul arată ademenitor de sexy. (Pentru un mafiot ce se ocupă cu trafic de persoane.) Nu ar trebui oare să mă simt mult mai agitată? De ce stau aici fără să fac nimic?

Tricoul alb se mulează pe corpul bine lucrat. De ce bărbații frumoși trebuie să fie niște nemernici?

-Salivezi pisoi?

Vocea îi este mult mai calmă, dar ochii îi sunt tulburi de parcă ar fi consumat un drog puternic.

-Nu sunt pisoiul tău. Spun ferm deși toate simțurile mele sunt în alertă. Nu știu la ce să mă aștept din partea lui, acum e cald, calm și liniștit iar în clipa următoare arată de parcă ar vrea să omoare pe cineva.

-Va trebui să devii. Dar unul blând. Clienții noștri sunt destul de pretențioși. Să văd cum mai stai așa hotărâtă pe picioare, în fața mea, când va fi prima partidă cu un grup.

Mă analizează ca și cum ar vrea să îmi vadă reacția, dar nu va primi una din partea mea. Chiar dacă îngrijorarea devine din ce în ce mai mare și frica se amplifică.

Îmi adun tot curajul de care am nevoie, îl ignor și merg spre dormitorul unde m-am trezit aseară înainte de a sări de la balcon, am norocul să o găsesc pe Barbara. Sunt depășită de situație, nu știu cum o să ies din încurcătura asta. Nu așa mi-am dorit sa-mi petrec vara.

Barbara e întinsă pe pat și pare lipsită de viață. Îngrijorată alerg spre pat și încerc disperată să o trezesc, pielea îi este palidă, mâinile sunt fără vlagă iar pulsul slab. Încerc să o ridic, dar brațele hotărâte a temnicerului meu mă trag deoparte.

-E sedată, a făcut prea multă gălăgie, nu se va trezi decât diseară. Dacă nu vrei să ajungi ca ea îți sugerez să te controlezi.

Dar nu ascult și fug înapoi în bucătărie, acum știu unde este sertarul cu ustensile de bucătărie, am norocul să apuc cuțitul din sertar înainte ca bărbatul să ajungă la mine.

Nu știu cât de amenințătoare par în fața lui. Îmbrăcată doar

într-un tricou și încercând să scap cu viață de aici în timp ce muntele acela de om mă privește ca pe un copil răsfățat. Parcă sunt într-un film prost regizat.