+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

13. Din Nou Eu

Izabela Martinez

Unde poate dispărea un om de 1, 90 m înălțime ? Îl caut de dimineață și nu am dat peste el nicăieri.

Încă caut cheile mașinii în geantă când aud afară motorul lui Ramon. Zâmbesc si mă grăbesc să ies când aud o voce de femeie. Încă nu m-au văzut, dar discuția celor doi e aprinsă. Abia acum observ că mașina Victoriei e parcată pe alee.

-Parcă ai spus că nu o să o mai minți.

-Exact, se răstește Ramon spre Victoria. Nu o să o mai mint dar nu am de gând să îi spun de acel sărut sau de tine. În plus știai în ce te bagi, știai că nu pot iubi pe nimeni altcineva și că Izabela nu va fi înlocuită niciodată de altcineva.

Nervozitatea îmi crește cu fiecare secundă . Asta ce ar trebui să mai însemne? Ăștia doi au avut un trecut?

-Dacă nu îi spui tu, o să îi spun eu.

Ramon râde într-un mod batjocoritor spre sora lui Aleck.

-I-ai spus și lui fartetu?

Bruneta își înghite cuvintele făcând un pas inapoi. Abia atunci îi văd de fapt chipul lui Ramon.

E nervos gata să o sugrume dacă întrece măsura .

Când eram gata să mă duc la ei aud din nou glasul lui Ramon.

-Du-te Victoria și spunei, apoi să te văd cum mai dai ochii cu mine. A fost un singur moment unul. Eram beat și nu gândeam , dar îmi amintesc perfect momentul în care ai sărit pe mine și m-ai sărutat . Nu am uitat nici momentul în cate te-ai dezbrăcat și te-ai urcat pe mine și cu siguranță îmi amintesc când te-am dat la oparte .

Unu, pentru că nimeni nu poate să ia locul Izabelei în viața mea.
Doi, pentru că te respect ca sora a lui Aleck și trei, pentru că prețuiesc prietenia noastră . Dacă te-am iertat atunci pentru că erai la fel de beată ca mine asta nu înseamnă că o să te iert dacă te duci și îmi distrugi conștient ultima speranță la fericire. Doar încearcă, Victoria, să aduci în discuție toată seara aia în preajma Izabellei și pentru mine nu vei mai exista, sunt gata să dau uitării toți ani de prietenie dacă faci un singur pas greșit.

Atunci decid că e momentul să ies și să mă arăt

-Bună!

Îi salut pe cei doi imediat ce ies din casă . Chipul iubitului meu se înseninează și îmi zâmbește drăgăstos, iar Victoria se incruntă cu ciudă când vede reacția lui.

Probabil că aș fi fost geloasă sau aș fi făcut o altă scenă după ce am aflat că, de fapt, Ramon îmi mai ascunde unele lucruri, dar îl înțeleg și pe el dar și pe ea. Eu am fost răpită de el și tot m-am îndrăgostit . Îmi pot imagina ce fel de sentimente se ascund în inima Victoriei, dar nu sunt îndreptate spre bărbatul potrivit.

Ramon e în următoarea secundă lângă mine și mă sărută apăsat pe buze

-Mi-a fost dor de tine, îmi șoptește la ureche.

-Sunt destul de sigură că dimineață te-ai trezit lângă mine.

-A fost o dimineață lungă
Îmi mârâie el la ureche.

Îmi așez o mână pe pieptul lui ca să fac loc între noi după care întreb .

-Despre ce vorbeați înainte să vin?

Amandoi se privesc. Ramon o privește cu avertizarea sclipindui în ochi, iar Victoria cu hotărâre.

-Despre seara în care ne-am sărutat.