+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

2. Furie Și Agonie

Înainte de toate aș vrea să vă anunț că m-ar ajuta enorm să votați capitolele.
Și
Vă mulțumesc pentru fiecare vot și comentariu. Comentariile ne ajută să aducem povestea lui Ramon și a Izabelei la cât mai multe persoane, la fel și voturile.
Poate reușim să aducem "Delicioasa Mea Victimă" la secțiunea de "Povești care nasc discuții" sau mai pe scurt secțiunea "Gura lumii"
De data aceasta voi posta câte un capitol pe săptămână.  Lectură plăcută și vă aștept în secțiunea de comentarii.

RAMON OLVERA

Ziua a început ca dracu. Raven mă sună din zece în zece minute. Vito m-a sunat de dimineață chemându-mă de urgență la club iar Aleck m-a bombardat cu mesaje să-mi mișc mai repede fundul în vechiul birou al lui MASON. Iar eu nu vreau decât så îmi văd fiica.

Aveam în plan să o sun pe Izabeal poate, doar poate aș fi reușit să o înbunez și să fie de acord să merg la ea și la Makena de ziua fiicei mele.

I-au cheile motorului când telefonul îmi sună din nou în buzunar, îl scot să verific care din cei trei e apelantul. Raven, resping apelul, ies din casă și urc pe motor îndreptându-mă spre club,

Imediat cum intru îmi dau seama că ceva nu e bine. Nimeni din personal nu este la muncă . E Duminică dimineață , toți ar trebui să pregătească localul pentru diseară . Trec de sala principală și mă îndrept spre biroul lui Mason, care, acum, il deține Vito.

Nimic din ce mi-am imaginat că s-ar fi putut întâmplă nu era atât de rău pe cât ceea ce am văzut imediat ce deschid ușa . Vito și Aleck stau lângă o Izabela plânsă, încercând să o liniștească . Corpul îi tremură și îmi dau seama că le povestește ceva celor doi dar nu se înțelege nimic din cauza plânsului . La dracu are un început de atac de panică.

-Iubito...

Am rostit cuvantul fără să gândesc dar nu am de gând să mi-l retrag. Mă mișc cu viteză și în secunda doi sunt lângă ea luând-o în brațe.

-Ce e pisico, cine te-a adus în starea asta, doar spune-mi și ...

-Makena!

Prin hohotele de plâns aud numele fiicei mele și mă uit prin încăpere dar nici urmă de copilă . O îmbrățișez și mai strâns pe blondină, încerc să îmi controlez emoțiile. Pot doar să îmi imaginez ce a adus-o pe Bela înapoi la mine, dar mi-aș dori să nu fie adevărat.

Doar dacă Makena a pățit ceva, dar tare aș vrea să mă înșel.

-Ce s-a întâmplat cu Makena?

Îi iau obrajii în palme și aștept să îmi explice.
Cu degetele mari îi șterg lacrimile și când buzele i se dechid să îmi răspundă , ușa se dă de perete și toți ne întoarcem cu fața spre aceasta. Barbara intră cu o cutie de calmante în cameră , arătând la fel de rău precum blondina mea.

Izabela abia se ține pe picioare și orice încercare de a vorbi se termină în suspine. Barbara e cea care ne lămurește.

-Makena lipsește , Izabela crede că a fost răpită .

Vocea i se sparge încercând să deschidă cutia, iar eu împreună cu ceilalți doi rămânem ca trasniți. Furia pune stăpânire pe fiecare nerv din corp, cum nu s-a mai întâmplat până acum. Cine ar fi atât de prost încât să se ia de familia mea?

Izabela ia unul dintre calmantele dăruite de Barbara dar nu o las să se îndepărteze de mine.

-Va fi bine iubito, o voi găsi . Mă adresez blondinei prima dată după care o întreb pe Barb. Ce s-a întâmplat mai exact?