'𝖯.𝖱.𝖮.𝖲.𝖳.𝖨.𝖳.𝖴.𝖠.𝖳'✅

Patruzeci și șase

Taehyung aprobă trist, apoi pleacă..  —în aceași zi —

{Pov Jungkook}
Văzându-l atât de rănit și de speriat, mi-a făcut inima să se frângă. Am crezut că dacă îmi țin afacerile departe de el,va fi în siguranță însă se pare că m-am înșelat, el devine tot confuz, și mai speriat. Este vina mea însă chiar nu vreau să îl pierd, poate sunt egoist dar chiar îl iubesc și îl vreau în siguranță și lângă mine pentru totdeauna desigur.

Îmi scutur capul, și încerc să îmi aranjez gândurile apoi deschid una din cele două scrisori, sperând că de acolo voi afla cum se simte el cu adevărat.

Prima scrisoare:

Daddy meu..

Daddy, după ceva vreme am simțit iar frică însă ceva este ciudat. Am simțit o frică înfricoșătoare.. Frica de a sta departe de tine, frica ca tu să nu rămâi închis.. Întodeauna am știut cu ce te ocupi însă parcă abia acum realizez cu adevărat asta..
Poate ai dreptate, sunt prea slab pentru lumea în care faci tu parte, dar chiar te iubesc ,ce pot face daddy când iubirea mea pentru tine devine tot mai puternică și mai profundă?

–Să mă iubești așa în continuare..

Sunt atât de speriat, de când ai fost arestat, doar am plâns și am continuat să mă gândesc la tine. Apropo daddy nu știu dacă ai aflat dar atunci când ai fost arestat, l-am lovit pe acel nemernic.. Am lovit eu pe cineva.. Nu știu de unde am avut curaj, însă am fost atât de furios,
de frustrat și de rănit încât am acționat fără să mă mai gândesc. Fără să îmi dau seama, continui să mă schimb, și asta se întâmplă de când te cunosc pe tine, de fapt nu, înainte să încep să țin la tine, înainte să te cunosc, uram orice emoție simțită deoarece le consideram un obstacol în obiectivul meu pe care nici acum nu l-am dus până la capăt însă voi reuși eu.. Am ajuns într-un punct în care îmi este rușine să dau ochii cu fratele meu. Mă simt prost în legătură cu atâtea lucruri, însă ce pot face? Te iubesc, și nici dacă vreau nu îmi pot lua viața de unde era până să te cunosc.. În fine deja este târziu și am scris și cam mult..

Oftez zgomotos deoarece scrisoarea se termină dintr-odată.. Și fără un final. Pun scrisoarea undeva pe jos, apoi o i-au pe cealaltă însă aceasta începea total diferit de cealaltă scrisoarea..

Daddy prost.. Ce ești! Eu îmi fac griji, plâng, mă tot îngrijorez pentru tine iar tu ești atât de rău! Răule,nemernicule,încrezutule.. Aish! Am zis că nu îți mai scriu, dar uite că asta fac. Uneori chiar aș vrea să dau timpul înapoi și să nu te mai iubesc!

–La dracu.. "Inima începe să mă doară, bănuiam că își va spune și nemulțumirile, îngrijiorările însă la dracu, doare. Vreau să rup scrisoarea însă mă opresc la timp și continui să citesc acea nenorocită de scrisoare"

Dar nu pot, nici înainte nu aveam o viață liniștită și pașnică dar acum e prea de tot.. Măcar atunci nu avea cine să mă facă să sufăr, să mă facă să mă îndoiesc, să mă chinuiască. Sunt confuz, în legătură cu atâtea lucruri. Arestarea ta, relația dintre fratele tău și polițistul. Nu știu dacă tu știai, nu mai înțeleg nimic. Parcă l-ai adus aici să îl ai sub supraveghere iar el îmi spune brusc că dacă voia, mă putea lua de la tine însă a renunțat deoarece cică eu sunt singurul ce îți poate scoate umanitatea la iveală. Asta
ma enervat din mai multe motive .