''Deranged'' [Română]

Capitolul douazeci si sapte

Carter POV

Era complet intuneric in subsol;curentul din casa a fost oprit,lasandu-ma pe mine sa ma regasesc.

"H-Harry?"am soptit,prea terifiata sa ma misc.

"Carter"o voce adanca imi sopteste in ureche.Mi-am inchis ochii,strangand tare din ei."Tu ma crezi?"

"N-nu"m-am balbai eu.Stiu ce se intampla."Lasa-l in pace."

"Nu stiu despre ce vorbesti."chicoteste,plasandu-si mainile pe talia mea.M-am zbatut,dar stransoarea era prea puternica.

"Opreste-te!"mi-am strans din dinti si am mai incercat sa ii iau mainile de pe mine."Lasa-l pe Harry in pace!"indata ce aceste cuvinte mi-au iesit din gura,el a început să fie si mai violent.

Spatele meu este presat pe pieptul lui, bra?ele lui transpirate înfă?urate în jurul taliei mele.

"Ce te face sa crezi ca eu nu sunt Harry?"a soptit el."Huh?"

"Incerci sa il schimbi."am declarat."Incerci sa il distrugi."

"A pastrat-o pe cea destapta vad."a urlat el.bataile inimii mele slabeau, stiind ca nu vorbesc cu siguranta cu Harry."Acum asculta aici,draga."imi sopteste in ureche."O putem face prin calea usoara, sau cea greu.Este alegerea ta.

ma tine nemiscata, corpul meu devenind dintr-o data constient de schimbarea rapida a temperaturii.

"Ce vrei oricum cu el?"am intrebat,incercand din rasputeri sa nu plang ca un copil mic.

"Destul cu întrebările dracului!"imi suieră in ureche,trăgându-ma catre intuneric.O cale mică de foc sa aprins brusc lângă fata mea,care aproape ma face sa strig.M-am uitat peste umărul meu, ochii mei largindu-se din cauza fricii."De ce atat de inspaimantata?"ma badjocoreste,chicotind imediat după ce a vorbit.

"Opreste-te din ai face rau!"i-am replicat eu."Nu o merita."

"Ce dragut."a ranjit el,ignorandu-mi complet cuvintele."Ma implora sa nu te ranesc."

Am incercat sa ma retrag din bratele lui,dar era nefolositor.Sunt speriata si confuza;vreau sa stiu ca acesta era Harry,nu ci un ciudat de diavol înfiorător peste trupul său.

"Ma gandesc daca ar trebui sa te las unde l-am pus si pe tatal tau sau pur si simplu sa te leg lângă el si sa ma uit cum suferi."a meditat,tinandu-ma stransa.

"Niciuna"soptesc eu inainte de a al lovi cu piciorul în spate ?i nimerindu-l in zona de jos;imi pare rau pentru asta Harry.El imediat mi-a dat drumul,gemand de durere.Focul din mainile lui sa diminuat intr-o minge mica indepartandu-ma de el.

"proast-o"mi-a spus el,urmarindu-ma.M-am intors si am fugit,neavand nici o idee unde mergeam.

Mi-am ridicat mainile in fata mea ca in caz ca dau de un stalp sa nu ma lovesc de el. ''Crezi ca poti sa fugi,'' a marait, prinzandu-ma ca si cum era usor; ceea ce imi asum ca a fost. Dar imediat, soneria usii a sunat de sus, gura scapandu-i un geamat. ''Intr-un moment nenorocit ca asta!''

''M-ma duc sa raspund,'' am raspuns incet. El a stat in liniste pentru un timp.

''Nu aduce nimic altfel jur-''

''Nu o sa o fac!'' i-am spus, facandu-l sa ma lase din stransoarea lui. M-a impins spre ceea ce credeam ca sunt scarile; cum alfel sa fi iesit. Am urcat oarba scarile, dar apoi m-am impiedicat si am cazut jos. Soneria usii a mai sunat inca odata chiar cand am deschis usa subsolului. Am alergat prin casa intunecoasa pana in fata usii.

''Carter! Sunt incantat sa te vad, iubire,'' a zambit doamna Peterson incantata.

''Buna, doamna Peterson,'' mi-am prefacut un raset, dandu-i un zambet mic.