''Deranged'' [Română]

Capitolul patruzeci

Carter's POV

''Ce-cum?'' am vorbit, sprancenele incruntandu-mi-se.

''Trebuie sa plecam inainte sa...inainte sa...''

''Inainte de ce, Harry?'' am intrebat.

''Ah, la naiba!'' a injurat el, tragandu-se ca sa poata sa isi prinda mana dreapta cu cea stanga. Inainte sa pot vorbi, am fost prinsa si trasa departe de tunel. Am continuat sa fugim si sa fugim pana cand am ramas fara aer. Chiar n-am putut sa inteleg schimbarea pana cand a vorbit el din nou. ''La naiba, nu,'' a spus el. Am tras cu ochiul din spatele lui si m-am uitat la luminile stralucitoare.

''Ce fac ei aici?'' am soptit.

''Inca jeles dupa trupurile pierdute. Fricosii, nici macar nu pot sa paseasca in tunel.'' Mi-a raspuns el. ''Dar nu i-as invinovatii. E o poarta spre iad.''

Am continuat sa ne uitam in timp ce cativa baieti se apropiau de noi.

''Ar trebui sa ne ascundem,'' am sugerat. El nu s-a miscat deloc, statea acolo ca inghetat. ''Harry, o sa stie cine esti –suntem...''

''Doar asteapta...'' a spus discret. ''...asteapta.''

''Hey!'' S-a auzit o voce din fata. ''De ce sunteti amandoi atat de departe? E cam periculos.''

''Harr-''

''Noi doar cercetam tunelul,'' m-a intrerupt el. Perfect.

''Frate, asta e periculos,'' baiatul negru si paros a vorbit, punandu-si tigara inapoi in gura. ''Vedeti ceva inauntru?''

''Nu tocmai, voi trei aveti lanterne la voi?''

Doi din ei au dat din cap iar celalalt isi pusese mana pe buzunar apoi a vorbit. ''Am doar o mini-lanterna, de ce?''

''Bine asa, urmati-ma,'' i-a instruit el. Doar apoi se parea ca mi-au observat prezenta, toti ochii ajungand pe mine. ''hey, ochii la mine!'' a explodat vocea lui brusc, infricosandu-ma si pe mine. Si-au mutat ochii jenant spre Harry. ''Bun, hai sa mergem.''

In timp ce mergeam, ii puteam auzi pe cei trei mormaind sa se intoarca la grupul lor. Purtarea lui Harry i-au speriat prea tare ca sa zica nu. Stiu din propria experienta.

''C-Cum va numiti?'' o voce ezitanta a taiat insfarsit linistea.

''Spune-ti-mi numele voastre si eu o sa il spun pe al meu,'' a spus Harry. A durat cateva momente pana cand cei trei s-au hotarat sa vorbeasca.

''L-Liam.''

''Sunt Zayn.''

''Louis.''

Asta a fost. Harry n-avea de gand sa se deranjeze sa le spuna numele noastre. Asa ca m-am decis sa ma intorc spre ei si sa le vorbesc.

''numele meu este-''

''Nu,'' m-a oprit Harry, uitandu-se la mine. Am tacut imediat si mi-am intors privirea de la baieti.

''Frate, asta a fost cam dur,'' a spus - banuiesc - Louis.

''Inca n-ai vazut duritate, prietene,'' Harry a marait imediat ce am ajuns la tunel.

''Asteapta...de ce suntem aici din nou?'' i-am soptit lui, putin confuza. El m-a ignorat si si-a intins mana spre Liam, asteptand sa ii dea mini-lanterna albastra pe care o avea. El i-a pus agitat lanterna in mana lui Harry si s-a dat la o parte.

''Stiti pe cineva pierdut?'' a intrebat Harry.

''Da, prietenul meu s-a dat disparut acum ceva timp. Baiat cu parul blond, petrecaret,'' a spus Zayn fara tragere de inima.

''V-as spune sa nu fumati aici, nu le place mirosurile ciudate.''

''L-lor?''

''Cred ca prietenul vostru e aici, pierdut si vulnerabil.'' Harry mi-a prins brusc mana si m-a tras la pieptul lui. ''Stai de partea mea. Ai inteles, iubito?'' am dat din cap si l-am strans tare de mana.

''N-Niall? Oh, Doamne,'' a soptit baiatul mai inalt, un suspin scapandu-i de pe buze.

''Niall este?''

''D-Da.''

''Acum, eu nu fac minuni dar as putea sa il aduc inapoi pentru voi.'' Acum eram confuza.

''Cum?''

''In primul rand, facem o intelegere. Va dau prietenul si voi ne furisati afara de aici si ne conduceti departe de acest loc.''

Au stat pe ganduri putin, evident sceptici.

''Okay, o facem,'' a vorbit Louis. Ceilalti doi se uitau la el ca si cum ar fi nebun. ''daca asta inseamna ca Niall e defapt in viata, atunci o facem.''

Harry a ranjit brusc. ''Atunci avem o intelegere. Haide, iubito.''

Cand eram in fata tunelului si ei erau destul de departe cat sa nu ma poata auzi, am vorbit. ''Ce te face sa crezi ca nu vor fugi? Pentru numele Domnului! Suntem in tunel!''

''Hey, hey,'' a soptit el, incercand sa ma linisteasca dar eram departe de asta. ''Nu mai dureaza mult si vom fi bine. Ei stiu al naibii de bine sa nu ne lase.''

A ramas asa. Nu aveam destula energie ca sa argumentez cu el, asa ca l-am lasat sa il ia pe baiat de unde o fii el. Am tresarit cand l-am vazut; parti ale pielii fiindu-i taiata deschis, cu cearcane sub ochi. Totusi arata familiar.

''A-asteapta...nu cumva creaturile l-l-au luat pe baiat?'' am intrebat timida. ''Unde l-ai gasit?''

''Chiar vrei sa stii raspunsul?'' s-a uitat la mine cu o privire impietrita. Da.

''Nu,'' am spus.

''Asa am crezut si eu, haide,'' a spus, tragandu-l pe baiat.

''Oh la naiba, Niall!'' a strigat Zayn brusc, suspinand putin mai mult decat Liam. El l-a luat pe baiat din bratele lui Harry si l-a ridicat. ''Ce i s-a intamplat?''

''In legatura cu intelegerea noastra acum,'' a vorbit Harry, fara sa se gandeasca sa raspunda intrebarii pusa de baietii cu parul inchis. ''Ar trebui sa incepem sa mergem, nu-i asa?''

Toti au mormait si ne-au urmarit pana am ajuns la masina cu lumini stralucitoare. Da, asta ar trebui sa fie interesant.