''Deranged'' [Română]

Capitolul treizeci si patru

Carter's POV

Urmatoare zi a fost cea mai plina de evenimente de cand am ajuns la casa slash hotel – orice ar fi, e infricosatoare. Voiam sa stau destul de departe de ea pana cand tebuie sa intru si sa dorm. Deci aici ma gaseam, pe pajiste, uitandu-ma la frumosii trandafiri rosi si crinii albi. Inca mai aveam coroana de flori pe cap, nevrand sa o dau jos. Mi-am zambit si am continuat sa merg in jos pe deal.

Era totul linistit pana cand un tipat sangeros a dat la o parte tacerea. M-am uitat in jurul meu speriata, fara sa stiu de unde vine mai exact.

''Harry!'' am strigat, strigatele devenind mai puternice. N-am primit raspuns, asa ca am decis sa merg dupa strigat, speriata ca vine de unde e Harry. Ultima data cand l-am vazut culegea fructe de padure otravitoare din distractie pana cand i-am spus sa n-o faca. Normal, el a continuam, ignorandu-ma. Trebuia sa stau langa el.

Strigatul s-a auzit mai tare cand eram in apropiere. Mi-am facut drumul pe calea de piatra spre padure. M-am oprit, uitandu-ma la ceea ce era in fata mea. O doamna in varsta era rezemata de un copac, mainile si genunchii fiindu-i acoperiti cu sange. M-a vazut si a inceput sa schiopateze spre mine.

''Te rog!'' a plans tinandu-si mainile spre mine. M-am dat usor in spate, frica si confuzia fiind evidente pe fata mea. ''Fetita mea! Fiica mea!''

''E-esti bine?'' Ce intrebare stupida, normal ca nu e bine, Carter!

''Arati ca si fetita mea!'' mi s-a plans ea. M-am incruntat spre doamna in varsta.

''Harry,'' am strigat din nou, fiindu-mi frica sa raman singura cu ea.

''Oh, Dumnezeule!'' a zambit ea, punandu-si mana sangeroasa pe piept. ''Ai crescut asa mare, Mary!''

Mary?

Mi-am scuturat capul. ''Nu sunt fiica dumneavoastra, doamna,'' am raspuns incet. Ea s-a incruntat si s-a uitat in spatele meu inainte sa se puna in pozitia initiala.

''Nu nega, scumpo!'' a ras din inima inainte sa vina spre mine ca sa ma prinda. Am facut un pas mare in spate si l-am mai chemat pe Harry de mai multe ori. ''Chester ar vrea sa te vada acum! El asteapta.''

Am continuat sa merg in spate plina de confuzie. Cum putea sa ranjeasca cand acum cateva minute striga din toti plamanii.

''Carter!'' ne-a intrerupt o voce. Am suflat usurata si m-am intors si am fugit spre Harry.

''Nu stiu cine e ea, Harry. Spune ca sunt fiica ei si ca numele meu e Mary.'' I-am soptit. El s-a uitat peste umarul meu, devenind nervos. N-a durat mult pana cand m-a impins in spatele lui.

''Mary!'' a spus femeia, schiopatand spre noi. ''Mary, scumpo, Chester trebuie sa te vada!'' m-a rugat, ignorand faptul ca Harry o lovea in gand.

''Cine esti tu?'' a intrebat Harry cu asprime, si pentru prima data femeia s-a uitat spre el. Ea a ras din nou si i-a ignorat intrebarea.

''Hai sa mergem, Mary!'' a spus prinzandu-ma. Harry i-a smuls mana sangeroasa.

''Am intrebat, cine naiba esti tu?'' a spus, vocea ingreunandu-i-se. ea a aratat speriata doar pentru o secunda.

''Sunt mama lui Mary.''

''La naiba, numele ei nu e Mary!'' i-a strigat el in fata. Ochii mei s-au marit cand el a izbucnit. Am vazut fata femeii care era mirata. Ea si-a deschis gura si tot ceea ce a spus a fost bolboroseala. Ea spunea cuvinte intr-o limba necunoscuta.

''C-ce face?'' i-am soptit la Harry, nelinistea mea ridicandu-se la cel mai inalt nivel.

''Mary, hai cu mine. Acum,'' a spus ea brusc.