''Deranged'' [Română]

capitolul douazeci si unu

[Niciun punct de vedere]

El statea pe patul de lemn, batand ritmic cu degetele pe suprafata plana holbandu-se la pamant ametit. Era imbracat cu o salopeta portocalie, corpul fiindu-i curatat de sangele uscat. Salopeta ii era data jos pana la buric, cu bratele afara asa ca salopeta i-ar putea decora talia, aratandu-si parte lovita, muschii tatuati si caracterul de bataus. Nu se putea concentra prea mult, linia fiind trasa in viziunea lui. Lucrurile ciudate facandu-l confuz.

Dar, asta l-a facut si nervos; pumnii i s-au inclestat prinzand patul din lemn. S-a scuturat inainte si inapoi soptind cuvintele care ii ieseau pe gura. ''Nu'', a strigat el, dandu-i drumul patului apoi lovindu-se la cap. Si-a cuprins capul inchizandu-si ochii stransi. Stia exact ce a fost acea linie trasa.

Un paznic nu prea indepartat i-a auzit strigatul puternic, si precaut a pasit spre celula ca sa verifice baiatul. Si-a mijit ochii cand si-a dat seama ca baiatul era in coltul intunecat, scuturandu-se inainte si inapoi. Si-a scot lanterna si a aprins-o spre baiat, apoi scapand-o jos din cauza a ceea ce a vazut. S-a indepartat si s-a grabit sa ia cheia. A luat cheia din cureaua din jurul taliei.

Cand s-a uitat inapoi la baiat, a observat obiectul argintiu si lucios din mainile lui sangerande. Baiatul a soptit cuvinte incoerente cand el a scos cheile. Paznicul a avut experienta cu multi temnicieri masturbandu-se in celulele lor, dar niciodata unul care si-a taiat o mica parte din propriul corp in timp ce facea asta. Era o imbinare de strigate si gemete, care l-a facut pe alt paznic sa se apropie confuza de celula.

''Esti daramat, baiatule!'' a strigat paznicul cand baiatul si-a intors capul in spate si strigand pentru indurare.

''E-eu nu sunt...'' a gafait greu, fiind in stare sa mai zica o singura propozitie inainte sa geme din nou. Si-a deschis ochii injectati, muscandu-si o buza in incercarea de a se abtine.

Stiu ca ti-o doresti cu desavarsire, vocea i-a spotit in ureche. O alta durere incantatoare la gandul micii vindecari. Taietura de pe mana lui nu era prea incantatoare, dar si-a oprit suferinta, focusandu-se pe bucurie si usoara furie. Nu si-a planificat asta; doar vroai sa iasa la naiba de aici inainte sa fie prea tarziu. Dar, parea ca are alt lucru de care este cert in minte.

Si-a inclestat dintii si s-a uitat la paznici, tragandu-si mana de pe partea de jos a salopetei portocalie. S-a uitat in jos la mana lui, examinand venele purpurii imprastiate peste tot. A incercat sa se lupte cu alt indemn ciudat cand si-a apasat spatele pe peretele murdar, cimentat. Paznicii l-au batjocorit si au mormait cuvinte indepartandu-se de celula, enervandu-l pe Harry si mai tare. Statea pe picioarele nesigure apoi a alergat spre usa celulei, lovind cu pumnul si blestemand intreaga cladire.

Cand s-a facut liniste, Harry a suspinat, lasandu-si capul peste bara. Sudoarea in aluneca pe fata, stergandu-i corpul tensionat. Dar, totul s-a oprit cand a simtit un fior pe sira spinarii S-a indreptat, nedorindu-si sa se intoarca.

''Imi place sa te vad incercand'' o voce amenintatoare i-a soptit la ureche, facandu-l sa inghete. ''Stiu ce vrea mintea ta murdara.''

''Nu'' a soptit Harry brusc.

''Ea a revenit in tunel. Ea are nevoie sa te vada.''  a raspuns vocea –cu o minciuna de care Harry nu s-a prins.

''Nu o raniti!'' a strigat Harry, strangandu-si pumnii, lovind bara.

''Nu promit.''

Si brusc, si-a gasit corpul respirand cum trebuie. Imediat s-a intors, dand fata-n-fata cu nimic. ''La naiba!'' a mormait el, trecandu-si mana aspra prin par. Nu stia cum avea sa scape, dar stia ca o sa gaseasca o cale. Nu o sa fie asa usor, s-a gandit.

Stand pe banca din lemn, a inceput sa-l doara piciorul, facandu-l sa suspine in agonie. Inceta inceput sa-l doara celalalt picior apoi pieptul. Tot corpul ii era intr-o durere dulce. O durere careia nu i se putea opune. Era ca si cum niste cutite ascutite injunghiau.

Si-a inclinat brusc capul cand a prins rezervorul alb, vrand sa-l ia. A rupt partea deschisa, s-a uitat in jos, pieptul i se ridica si se lasa din nou jos.

Si-a pus pana tremuranda pe marea taietura, tresarind cand s-a uitat la ambele lui maini. Vene mov se vedeau peste tot.  Chiar cand se gandea ca durerea a incetat, a inceput in pieptul lui.

S-a ridicat din nou in picioare, intrebandu-se ce e gresit la el. ''Doar pentru ca te-am marcat, nu inseamna ca trebuie sa imi dai atatea suparari.''  a mormait el, mergand prin camera. A simtit dintr-o data o apasatura venita din spatele lui cand s-a lasat pe perete. Cimentul i-a lovit nasul, cauzand din nou sa-i curga sange din nas. Harry s-a intors, si din nou, nimic.

''Ce dracu' o sa faci, huh?'' a scuipat Harry, stergandu-si nasul sangerand cu mana in timp ce se holba prin camera. ''O sa imi petrec tot restul vietii aici. De ce sa nu ma omori? Fa ceva ce sa te distreze.''

Brusc s-a facut liniste completa; un sunet s-a auzit cu un ecou in urechea lui. Ochii i s-au dat pe spate, o briza rece si usoara era peste el. Simtea cum temperatura camerei crestea si crestea, nu se mai simtea linistit. S-a tarat pana la gratiile celulei, tragandu-le si lovindu-le ca sa primeasca atentie. Cand un gardian s-a apropiat de el ai inceput sa strige.

''E al dracu' de cald aici! Va asteptati sa dorm cand aici ma simt ca pe, la dracu', soare?''

Gardianul a dat din cap si a chicotit apoi s-a intors. Harry a lovit inca o data gratiile. ''Nenorocitule!'' a strigat, apoi s-a desprins si s-a aruncat furios. Se muta intodeauna, dincolo de asta, se simtea inconfortabil. Sudoarea ii curgea peste trupul incalzit cand a lovit peretele cu pantoful negru. ''Ma dau batut!'' a mormait, strangand-si si destrangadu-si pumnul, asteptand.

''Am spus ca ma dau batut!'' a strigat, uitandu-se in sus.

''Voiam doar sa te aud spunand-o mai tare.''  a chicotit vocea cand lumea lui Harry murea incet transformandu-se in negru.