''Deranged'' [Română]

capitolul zece

''Deci tu ma numesti nebuna?''

''Eu le spun tuturor ca sunt nebuni. Desi, unii ar putea fi, mai rau ca ceilalti,'' el chicotii. Am dat usor din cap; bun, deci noi suntem nebuni. Singurul motiv pentru care oamenii au construit acels loc este pentru nebuni.

''Cum ai facut?'' O voce groasa s-a auzit din spatele lui Harry. M-am uitat si am vazut un om chel cu o cicatrice mare care se intindea de la partea de sus a capului si se terminau in ambele parti, la urechi. A apucat umarul lui Harry si l-a scuturat. Harry nu parea socat. El doar statea acolo elegant.

''Sunt mai bine, m-au eliberat.''

''Rahat!'' a urlat barbatul, umbland imprejur ca sa il vada pe Harry.

''Haide, Maz, sti ca nu-ti spun nimic.'' Harry a ras. Eu stateam linistita acolo, holbandu-ma la intimidantul om cu socuri.

''Totul s-a transformat in rahat cand ai plecat! Au inceput sa ne blocheze la ora sapte si ne lasau afara la doisprezece dupamasa! Vreau raspunsuri.''

''Oh, BooHoo'' s-a vaietat Harry sarcastic uitandu-se la barbat. ''E mai infricosator acolo, afara, decat este aici.''

''Esti un fiu de curva, Harry.'' a dat barbatul din cap.

''Maz, fa-mi o favoare si du-te dracu!''

M-am micsorat pe locul meu, vocea lor puternica auzindu-se in toata camera. Doi paznici au venit repede in fata lor, incercand sa rezolve problema. M-am uitat in toata camera, observand ca toti oamenii se uitau atenti la cei doi.

''Ca si in vremurile bune,'' un barbat in varsta a soptit, asezandu-se pe pamantul rece si incepand petrecerea. Privirea mea era atintita spre Harry si acel barbat, care stateau in picioare, cu catuse in jurul incheieturilor. Ochii mei s-au marit, stateam in picioare.

''Nu vorbii cu ciudatii, Carter.'' A ras Harry in timp ce paznici il trageau afara. M-am incruntat; ciudatii?

''Se refera la acesti oameni,''  aceeasi fata blonda mi-a spus aparand in fata mea, asezandu-se pe locul in care a stat Harry mai devreme. M-am uitat la directia la care ea dadea din cap. In spatele meu era un grup de fete. Toate aratau ca niste papusa barbie, si nu vorbeau. Se holbau la noi toti, acesta fiind probabil modul lor de comunicare.

am observat una din acele fete uitandu-se la mine. Ea avea doar o spranceana, si un dinte iesind dintre buzele ei, cu parul legat in doua impletituri. M-am intors cu spatele, un fior trecandu-mi pe sirul spinarii. ''Ea e Mary-Taylor. Ea chiar e nebuna.''

''C-Ce a facut?'' am intrebat rapid.

''Si-a omorat tatal...apoi mama.''

Ochii mi s-au marit. ''Mi-e frica sa intreb de ce ele nu vorbesc.''

A ridicat din umeri si si-a privit unghiile. ''Nu stiu.'' Era liniste si ma simteam incomfortabil. Ar trebuii sa ma obisnuiesc cu asta.

A sunat un clopotel, i-a facut pe toti sa fie atenti si s-au ridicat in picioare. ''Ce e asta?'' am intrebat.

''Asta inseana ca e timpul sa ne intoarcem toti in camerele noastre,'' mi-a spus ea. Am dat usor din cam si am urmarit oamenii iesind din incapere si mergand pe hol. O asistentas care imi era familiara m-a impins in camera mea, a inchis usa apoi cu cheia. Am strabatut camera, infasurandu-ma total in intuneric. M-am dus speriata spre patul meu, asezandu-ma pe el.

Mi-am plecat capul, lasandu-mu lacrimile care erau stapanite, sa-mi curga. Familia mea nu are nicio idee ca sunt aici. Ei inca cred ca am fugit, pentru mai bine.

 •••

[niciun punct de vedere (fara POV)]

El respira greu, durandu-l genunchii din cauza greutatii trupului. Era legat la incheieturi cu o frangie suspendat de tavan. Sudoarea ii curgea din parte de sus a fetei, uitandu-se la o balta de sange din fata lui.

''Pot sa fac asta toata ziua.'' a spus asistentul incercand sa scoata raspunsul de care are nevoie, dar Harry nu vroia sa spuna acest singur secret.

''Si eu pot,'' a soptit Harry. Incheieturile in ardeau, corpul ii era obosit, era in punctul sa vada in alb-negru, in orice moment.

''Spune-mi, la naiba! Te impingi singur in iad, baietelule!''

La dracu, nu sunt un baietel, si-a spus singur.

''Am fost deja acolo dar m-am intors,'' a chicotit Harry, sange curgandu-i dintr-un colt al gurii. ''M-as bucura de o alta calatorie. Vrei sa platesti tu?''

''Incercand sa te dai desptept nu te ajuta in situatia asta,'' a spus asistentul aspru apoi i-a dat o palma peste fata lui Harry. Capul i se intoarse intr-o parte si simtii o intepatura dureroara. HArry a tusit cu sange si l-a scuipat pe asistent pe uniforma alba. Asistentul si-a infasurat mainile in jurul gatului lui Harry, incercand sa-l sufoce. ''Tu o sa platesti.''

Cu toata puterea pe care o avea, Harry s-a ridicat, gata sa-l loveasca inapoi. Lovidu-l intre picioare, a inceput sa respire imediat ce asistentul i-a luat mana de la gat. Harry s-a uitat urat la barbat. ''O sa vina momentul in care azilul se va inchide si atunci vei platii pentru tot. Iadul este cu mult mai infricosator decat ai crede. Pentru ca raul nu este fericit pentru ceea ce i-ai facut copilului lui.''

Harry se uita la asistent ca si cum i-ar taia gatul in o mie de bucatele. In curand, acest tip de putere a fost pastrata. Raul venea si nimic nu putea sa-l opreasca.