Capitolul patruzeci si unu

1.7K 210 11
                                    

Carter's POV

A fost un drum lung. Am fost fortata de Harry sa stau pe locul de la geam. El a stat in mijloc, ceea ce il facea sa para strivit, dar inca avea privirea mirsava in ochi. Linistea era jenanta si ma facea sa ma fatai intr-una pe locul meu.

''Opreste-te, Carter,'' a soptit Harry.

''Ar putea sa porneasca radio-ul?'' am intrebat incet. Baiatul brunet – Zayn era numele lui – s-a intors sa se uite la mine cu sprancenele incruntate.

''Ochii la drum, prietene,'' a spus Harry brusc.

''Dar nu condu-''

''Ochii la drum,'' a repetat el, pe un ton mai sever. Nu inteleg ce se intampla si de ce trebuie brusc sa ne grabim sa plecam de acolo cu niste necunoscuti.

''Muzica, te rog.'' Si multumita cerului au pus-o. Toate melodiile erau jezz si puteam sa murmur peste versuri. Am oftat si mi-am lasat capul pe geam – e mai bine decat sa n-ascult nimic.

''Unde suntem acum?'' a intrebat Harry brusc.

''In mijlocul desertului,'' a raspuns Liam, cel care era la volan.

''La naiba, pot sa vad si eu asta, geniule,'' a mormait el.

''Oh pai uh...nu am o harta sau un GPS in masina.''

''Pierduti. Imi spui ca suntem pierduti.''

''Asa se pare.'' A raspuns Louis, desenand fara sa isi dea seama pe geam.

''Louis, ce naiba faci?! Ia marker-ul ala de pe geam!'' a strigat Liam din locul soferului. Louis a ridicat simplu din umeri si a pus capacul.

''De ce sa nu ne distram putin inainte sa murim?'' a exagerat el.

''Despre ce vorbesti?'' a intrebat Zayn ezitant.

''Urmeaza sa murim?'' a soptit Liam. M-am uitat spre Harry, asteptand ca el sa nege afirmatiile dar in loc de asta, l-am vazut uitandu-se fix in fata. Asa ca l-am inghiontit si s-a intors spre mine. Oftand, si-a deschis gura ca sa vorbeasca.

''Nu, idiotilor, nu urmeaza sa muriti. Continua sa conduci pana vezi ceva in fata.''

Si asta fost pentru urmatoarele trei ore. Melodiile diferite de Jazz aproape ca ma faceau sa dau cu capul de geam.

''Louis, p-poti sa verifici daca Niall e bine?'' a spus Liam, parand speriat. Louis a dat din cap si s-a intors ca sa se uite in spatele locurilor noastre.

''E bine, Li. Inca rece.''

Liam a fredonat si in sfarsit a schimbat canalul Radio.

''Da,'' am mormait imediat ce am auzit melodiile vechi si familiare. Am vazut coltul buzelor lui Harry ridicandu-se si m-a facut sa zambesc larg. ''Stiu ca vrei sa zambesti,'' l-am tachinat eu.

''Taci,'' a mormait el dar stiam ca e jucaus. L-am intepat cu degetul in stomac – care, trebuie sa admit, era tare ca piatra, Dumezeule – si am vazut un zambet larg crescandu-i pe fata.

''Oh, uite. Are un zambet,'' l-a tachinat Louis, dar parea o gluma mai dura. Doar asa, zambetul lui a disparut la fel de repede precum a aparut. S-a uitat la Louis si m-a prins strans de mana.

''Cred ca vad ceva in fata,'' a anuntat Liam cu un zambet de usurare pe care puteam sa il vad in oglinda retrovizoare.

''Condu mai repede,'' a spus Harry.

''Asta-i cat de repede poate sa mearga masina mea,'' a raspuns el nervos. Harry doar a oftat si s-a lasat pe spate, uitandu-se pe geamul meu. Ne-a luat 10 minute bune, mai mult rele, sa ajungem la o daramatura din lemn. Imediat ce Liam a descuiat usile masinii am iesit afara si m-am intins, oasele mele pocnindu-mi in sensul bun. Toti am pornit imediat spre baraca, soarele arzator radiind spre noi.

''E abandonata?''a intrebat Louis incet.

''nu stiu,'' a raspuns Liam.

''Stati aici, ma duc inauntru sa verific,'' a spus Harry inainte sa deschida usa scartaitoare. L-as fi oprit dar a mers prea repede.

M-am pus pe pridvor si ce-i trei baieti m-au urmat.

''Stati, cineva trrebuie sa il ia pe Niall din masina. O sa se prajeasca!'' a exclamat Liam. A trebuit sa imi pun mana pe gura ca sa nu incep sa rad. E amuzant cat de din afara sunt ei.

''Ai dreptate, ai dreptate,'' a soptit Zayn si a mers spre masina ca sa il scoata pe inconstientul Niall.

''De ce nu mergeti voi, baieti, de aici fara noi?'' am vorbit brusc, curioasa.

''As vrea sa merg dar mi-e frica ca iubitul tau ne va gasi si ne va taia gaturile,'' a explicat Liam. ''As prefera sa traiesc, multumesc foarte mult.''

''E gol,'' o voce dura a vorbit surprinzandu-ne pe toti. M-am ridicat si am pasit spre Harry care avea mainile incrutisate, venele si tatuajele iesindu-i in evidenta ceea ce il facea sa te intimideze. Mai mult pe baieti, dar pe mine sigur nu. L-am urmarit pe Harry inauntru, baietii urmarindu-ne cu greu.

''Whoa,'' l-am auzit pe Liam exclamand cand am intrat toti in cladire.

''Sase dormitoare, le-am verificat pe toate. Totul e curat,'' a anuntat Harry uitandu-se afara. Mi-am incruntat sprancenele dar am hotarat ca o sa il intreb ceva cand vom fii singuri.

''Ce o sa mancam?'' a intrebat Zayn.

''Este un magazin putin mai in fata,'' a raspuns Harry.

''De unde stii asta?'' am intrebat de data asta. El doar a ridicat din umeri si m-a dus pana la scari. Cand a vrut sa urce pe prima data s-a intors spre baieti si a hotarat ''sa lamureasca niste lucruri.''

''Nimeni nu paraseste casa pana nu zic eu!'' a scrasnit el din dinti si i-a vazut pe cei trei dand agitati din cap. ''Bun,'' el m-a dus pana sus, m-a dus intr-o camera si a inchis usa. ''Carter,'' a soptit el, respirand mai repede.

''Ce s-a intamplat?'' am intrebat eu imediat. A stat in liniste pana s-a dus sa ia o rama prafuita dintr-un dulap. S-a uitat la ea pentru cateva momente apoi mi-a aratat-o. Ma uitam la poza; era un baietel micut aratand ca la 5 ani zambind larg la cine facea poza. El tinea un urs gri de plus intr-o mana si mana unei fete in cealalta. Ea nu zambea totusi. Avea o expresie furioasa pe fata ei. ''Ii stii?'' am intrebat.

''Da,'' a soptit el.

''Cine sunt ei?''

''Sunt...sunt eu si sora mea.''

''Deranged'' [Română]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum