''Deranged'' [Română]

capitolul unsprezece

[nici un punct de vedere (fara POV)]

El s-a luptat sa se elibereze. Era lipit de pat, strigand injuraturi in intunericul din camera lui.

''Am sa ard acest loc, la naiba,'' a mormait, lasand brusc ca i se vada un ranjet pe fata la gandul ca o sa ii vada pe toti arzand in foc. Fata lui a devenit serioasa, cand si-a dat seama ca era nervos –aceasta fiind o subestimare. Ceva adanc in mintea lui ii spune, el e aici. Corpul lui se misca din cauza furiei. A lasat afara un puternic si demonic urlet, mai apoi trezindu-se intregul azil.

Un grup mic de asistente s-au grabit pe hol, indreptandu-se spre camera lui. Au descuiat usa metalica, deschizand-o si lasand sa intre lumina de afara. Ele se uitau la pacient pur si simplu. ''Aduceti mai multe asistente. Repede!'' a soptit una catre alta. Asistenta dadu din cap si a iesit repede din camera, cerand ajutorul asistentilor si asistentelor.

Asistentele incercau sa-l faca sa urle mai incet, dar el urma mai tare. Se zbatea sa-si scoata mainile din catusele stramte, incercand sa le rupa. Harry putea sa-i simta prezenta, putea sa simta raul privindu-l din intuneric; focul arazand in ochii lui negri. Si-a bagat capul in perna, ranjind uitandu-se in intuneric.

''respiratii adanci, ia respiratii adanci!'' asistenta i-a amintit, dar la naiba, nu o asculta. Nu aveau ce sa faca, doar sa il priveasca scuturandu-si corpul pe tot patul. Si-a inchis ochii cu blandetem, ranjetul lui disparand. Spatele lui s-a arcuit dintr-o data, corpul lui ridicandu-se incet in aer. Degetele de la picioare si pumnii i s-au inclestat, durerea chinuitoare care-l tragea in sus o simtea in intregul corp.

Asistentele strigau una la alta, nestiind cum sa controleze una ca asta. Singurul lucru pe care il tinea pe Harry aproape jos erau catusele legate de pat. Arata exact ca si o imagine dintr-un cosmar. Si in acest moment, Harry avea controlul asupra acestuia. El poate sa omoare o asistenta si restul le-ar imprastia.

''Rugati-va Domnului ca diavolul sa nu va arda,'' A strigat el apoi un alt strigat a scapat din crapaturile buzelor lui. Urletul parea ca nu se mai sfarseste. Imediat, un raset demonic i-a scapat. Rasul lui nu era uman. ''Temeti-va de diavolul, caci vine. Cand el vine, rugati-va Domnului sa nu va arda,'' a repetat el, pana cand corpul lui a fost trantit de patul rece.

O lunga liniste era in toata camera, atat de liniste incat ii puteai auzii respiratia puternica. Nu era treaz; el era rece. Asistentele l-au verificat de multe ori inainte sa paraseasca pe rand camera. Nici o parte din ele nu voiau sa plece, dar totusi nici o parte din ele nu voiau sa ramana.

''Daca se trezeste, anunta pe toata lumea,'' o asistenta l-a instruit pe asistentul luui Harry.  El a dat din cap si repede l-a dus ppe hol, atragand atentia tuturor pacientilor care era pe cealalta parte a usilor incuiate. Asistentul se uita urat la ei.

''Duceti-va in pat!'' a cerut asistentul cu o voce stricta. Imediat s-au intors toti in camerele lor, asistentele au trantit usile. Lasand sa-si scape un suspin exasperat, s-a intors in spate, verificand ca camera lui Harry sa fie inchisa.

•••

Carter's pov.

Sunetul puternic s-a auzit pe toate holurile si toti se uitau unul la altul cu o expresie dramatic de speriata. M-am imbratisat singura, infiorandu-ma la preschimbarea urletului in raset malefic. Ne mai supartand in camera mea ca si ceilalti, am iesit si am dat coltul in holul intunecat, in picioarele goale. Aceasta parte a azilului parea a fi inchis. Lumina licarea cand cautam in camerele goale.

M-am dus pana la o usa care era incuiata. Am rasucit clanta prafuita si am impins usa. Dar usa nu se clinti deloc. Am incercat sa imping mai tare, inima mea oprindu-se cand am auzit pasi puternici. M-am uitat in hol, era un asistent care se indrepta spre mine, uitandu-se atent la fisele lui. M-am panicat, cautand un loc in care sa ma ascund.

Nu mai aveam timp pentru ca am auzit vocea lui. ''Ce cauti afara din camera ta? Du-te inapoi!''

Am incercat sa fug, dar am simtit o rafala de vant in spatele meu si fara sa mai astept o secunda ca sa treaca, am fost trasa in camera a carei usa nu se deschidea. Am aterizat pe spate, uitandu-ma la usa care s-a trantit. Asistentul a inceput sa bata in usa, strigandu-mi sa o deschid. M-am ridicat incet, corpul meu tremurand. M-am uitat in camera intunecata, lumina lunii stralucea printr-o fereastra mica.

Ochii mei au aterizat pe un pat. Acolo era un corp intins; si m-am indreptat incet spre acel corp, ochii mi s-au marit. Buclele erau date la o parte.

''Harry,'' am soptit, indreptandu-ma rapid spre patul lui. Ochii lui nu erau deschisi. Inca nu puteam sa imi raspund la intrebarea: cine m-a tras inauntru. Singurul lucru la care puteam sa fiu atenta era faptul ca era capabili sa iesim. ''Harry, trezeste-te. Poate acum e momentu bun sa scapam,'' i-am spus. Mi-am pus mana pe umarul lui, ceva din corpul lui scuturandu-se. M-am dat la o parte facand un pas in spate.

M-am uitat atenta, o incruntare totusi fericita era pe fata lui pasnica. Ochii lui s-au deschis brusc si eu stateam acolo speriata. Ochii lui...erau negrii. Nu puteam sa vad alb sau verde, doar negru.

Un ranjet a aparut pe fata lui, capul lui intorcandu-se in directia mea. ''Nu ma duc de aici pana nu ii fac sa arda in iad.'' Cu o simpla tragere si-a rupt lanturile de la incheieturile mainilol si glezne; nu le vazusem inainte. ''Le e frica de diavol, diavolul vine. Si acum el poate auzii rugaciunile lor.''