''Deranged'' [Română]

capitolul douazeci si sase

M-am trezit la auzul tipetelor. Mi-am ridicat capul m-am uitat prin camera, nevazandu-l insa pe Harry. M-am rostogolit din pat si am deschis usa dormitorului meu. Am coborat repede scarile cautandu-l peste tot pe Harry. Odata ce am ajuns in bucatarie cautarea mea a luat sfarsit.

"H-Harry," am spus, privind cum il ridica pe tatal meu strangandu-l de gat. S-a uitat la mine  si l-a lasat jos pe tatal meu imediat. Am icnit,tatal meu lovindu-se accidental cu capul de marginea tejghelei inainte sa cada pe podea. M-am grabit spre corpul sau inconstient, uitandu-ma la Harry cu confuzie si putina manie. "Ce s-a intamplat?"

"Te-a facut sa plangi," a spus cu maxilarul inclestat. "I-a ranit sentimentele ingerului meu."

"Ce voiai sa ii faci?

El a dat din umeri si a venit la mine. "Sa il ranesc."

"Nu poti sa faci asta, Harry." I-am spus si mi-am inclinat capul.

"De ce nu?" A intrebat, incruntandu-si sprancenele cu furie. Am privit in jos, fara a ma obosi sa raspund. "Sunt aici doar de cateva ore si se pare ca perintii tai chiar sunt de rahat."

"Sunt parintii mei," am incercat sa le iau apararea, dar pe cine incerc sa pacalesc? Cand am analizat mai bine situatia, am realizat ca mama mea nu era aici. "Unde e mama mea?" Am intrebat repede, privind in spate. El s-a intorsc cu spatele la mine si mi-a evitat intrebarea. "Harry," Am rostit mai tare.

"Nu stiu," A dat din umeri iarasi. Am iesit din bucatarie, intrand in living. Am privit spre fereastra, observand ca masina mamei era inca parcata in fata casei.

"Harry, spune-mi unde este," I-am ordonat, privindu-l cum iesea din bucatarie. Si-a ridicat incet mana si a aratat  catre scari.  Am alergat imediat pe langa el si am urcat scarile, cautand in fiecare camera. Odata ce am ajuns in baia de pe hol, am oftat si am deschis-o.

"Nu am facut-o eu." Harry a soptit, ochii mei umplandu-se de lacrimi. "Jur."

"Oh, Doamne," mi-am acoperit gura, lacrimile acoperinu-mi ochii. M-am dat in spate pana cand m-am lovit de pieptul lui Harry. Ceea ce am vazut era ceva la care niciun om nu ar trebui sa fie martor. Mama mea zacea in cada, apa fiind plina de sangele ei. Ochii ii erau deschisi, dar stiam ca nu mai era.

Mi-am ridicat privirea catre cuvintele scrise cu sange pe perete, deasupra ei; Doi Pacatosi. M-am intors catre Harry, o expresie de nedescifrat punandu-se pe chipul sau. Cand l-am privit, i-am observat maxilarul tresarind, ochii sai lacrimand.

"Nu eu am facut asta. El a facut-o,"  Mi-a soptit, temandu-se ca nu l-as crede. Am inceput sa plang, cazand in bratele lui. "O sa curat, promit, Carter."

"Cand se va termina?" am suspinat. M-a scos din baie si m-a dus in camera mea. Usor, el m-a asezat pe patul meu, dar am continuat sa plang. Totul parea ireal; m-as fi trezit dintr-un somn lung, iar toate astea ar disparea. Dar stiam am stiut ca totul era real atunci cand Harry a iesit din camera ca sa faca cine-stie-ce.

Ochii mei erau strans inchisi, pumnii mei inclestandu-se. Mama mea e moarta, tatal inconstient. Chiar daca nu mi-au dat toata dragostea de care aveam nevoie cand eram copil, tot insemnau ceva pentru mine.

"Carter," l-am auzit pe Harry soptind. Mi-am ridicat capul greu si l-am privit cu ochii mei rosii. "Am curatat tot pentru tine."

Cuvintele lui m-au luat prin surprindere. M-am ridicat si am mers catre el, fata lui fiind foarte serioasa. M-am uitat in jos la mainile lui, observand ca mainile lui erau usor murdare de sange. M-am luptat cu lacrimile si i-am multumit incet.

"Stii ca nu eu am facut-o, nu?" Mi-a soptit. Am dat din cap si mi-am sters lacrimile.

"Stiu," am raspuns in soapta.