''Deranged'' [Română]

capitolul doi

Carter's POV

M-am luptat in stransoarea lui, permitandu-mi un scancet cand s-a apropiat de urechea mea si mi-a spus: ''Nu ti-au spus tati si mami sa nu te duci niciodata in tunel?'' Am tresarit cand stransoarea a devenit mai puternica. M-am uitat in jos la lantern din mana mea, o idee mi-a venit in minte. Am inceput sa lovesc si sa tip dar am sfarsit cu mana lui peste gura mea. ''Daca continui sa te lupti o sa sfarsesti prin a fii legata din nou.'' 

Ochii mi s-au largit si nu m-am putut ajuta sa ies din stransoare. Mi-am ridicat piciorul stang, lovindu-l pe barbat-pentru ca, sa fim seriosi, ce femeie are vocea asta?-  in abdomen. L-am impins, gemea de durere, astfel lasandu-ma sa scap. Am fugit de unde am venit. Nu m-am uitat deloc in spate pentru ca, desigur, era intunericul tunelului. 

Am iesit intr-un final din tunel, fara sa-mi salut prietenii care radeau impreuna. Punand confuzia la o parte, am continuat sa fug spre cartierul meu. Cu vantul fluturandu-mi parul si cu adrenalina pompand in venele mele, am ajuns foarte aproape de casa. Am mai trecut de cateva case. Luminile caselor erau deja stinse pentru ca vecinii erau deja in pat. Era miezul noptii, si eu trebuia sa fiu in pat.

Am dat peste casa mea. Am alergat spre ea, respiram greu. Am observat ca nu este nicio masina pe alee, asta insemna ca parintii mei inca nu sunt acasa. Dar e miezul noptii? Trebuiau sa vina deja de la licitatia de la locul de munca al mamei. Mi-au spus ca o sa vina in jur de ora unsprezece, dar n-au venit nici dupa o ora.

Mi-am miscat capul, scotand cheia de rezerva avuta in buzunar. Am deschis usa si am intrat. Am inchis repede usa, si cu cheia. M-am intors cu spatele si m-am lipit de usa. Am scos un oftat cand mi-am putut recapata respratia normala. Inima mea inca batea extrem de tare in piept cand am urcat scarile si m-am dus in camera mea.

 M-am decis sa-mi fac un dus cald ca sa uit tot ceea ce tocmai mi s-a intamplat. Am luat un prosop si pijamaua mea inainte sa ma duc pe hol spre baie. Am inchis usa cu cheia apoi m-am intors spre dus. M-am uitat in oglinda. Ochii mi s-au marit si gura mi s-a deschis. Asta nu se poate intampla!

O mare amprenta de sange era pe fata mea de la gura pe obraji.

''Oh. Doamne.'' am soptit. M-am intors si repede am luat un prosop negru. M-am asezat pe tejghea si am incercat sa frec urma de sange. Am reusit usor sa scapt de ea si am aruncat prosopul in cosul de rufe murdare. M-am dezbracat si am intrat in dus lasandu-mi corpul sa absoarbe apa calda. Am fost intr-un sfarsit relaxata.

Mi-am lasat gandurile sa-mi traverseze mintea in timp ce-mi spalam parul. Ce fel de prieteni am? Care ma injunghie pe la spate. Le place sa profite de mine fiindca sunt cu un an mai mica decat ei; si ce? Au cam exagerat de data asta. Nu vreau sa-i mai vad sau sa mai vorbesc cu ei niciodata; ei chiar m-au speriat.

Acel baiat din tunel. Nu suna ca si un adult. Vocea lui semana putin cu a lui Ryder, dar aceasta voce a fost mai groasa. Jur sa nu mai intru niciodata in acel tunel infricosator. Nu mai vreau sa-l vad niciodata, nici pe el nici pe prietenii mei.

Am oftat si am oprit apa, am iesit si mi-am pus prosopul in jurul corpului meu. M-am uscat cu prosopul apoi mi-am luat pantalonii mei negrii de pijama si un tricou alb. Mi-am pus hainele cu care am fost imbracata in cosul de rufe murdare apoi am iesit din baie. Mi-am luat un hanorac, mi-am simtit pielea facandu-se ca de gaina. Mi-am luat telefonul de pe masuta si l-am deschis.

Am primit un mesaj de la mama un mesaj, acum 10 minute. Am apasat pe mesaj si l-am citit. 

Pentru: Carter, De la: mama.

Vom fi acasa putin mai tarziu. Tatal tau a mancat ceva stricat si acum suntem la spital, va fi bine. Inchide toate usile inainte sa mergi in pat.