''Deranged'' [Română]

capitolul treizeci si opt

Carter's POV

Am stat la masa din bucatarie, cu mainile impreunate. Ceasul ticaia si ticaia, devenind din ce in ce mai nerabtatoare. Asta nu urma sa mearga.

Ba da, urma!

Oh uite, devin nebuna. Nici o surpriza. Am fost trasa din aiureala mea cand alarma de la telefon mi-a sunat. Am oprit-o si m-am ridicat in picioare, facandu-mi drumul spre iesire. Am mers pe trotuarul liber, aerul fiind racoros.

Tot ce puteam sa sper ca planul acesta nu se va intoarce impotriva mea. Mi-a durat ceva timp ca sa imi vina in cap. Si cu cat ma apropiam mai mult de pod, ma simteam tot mai agitata decat inainte. Cand am ajuns la pod, m-am uitat in jos, la oceanul albastru. Mi-am inchis ochii si am respirat adanc.

Deci asta va fii. S-ar putea sau nu sa supravietuiesc. Am mers in continuare pe pod pana am ajuns la mijloc.

''Perfect,'' mi-am soptit. Da, acum chiar sunt nebuna. M-am inaltat deasupra balustradei si am suspinat cand aproape ca am alunecat. ''Ah, ok, ok,'' am repetat incercand sa ma linistesc. E o situatie destul de dificila cand sunt atarnata de balustrada unui pod gigantic.

Ok, imi dau drumul cand ajung la zece.

1...

2...

3...

4...

5...

6...-

Stai, am sarit peste un numar? Poate ar trebui sa reincep. Si cand ma aranjam, s-a intamplat. Am alunecat. Doar asa, intr-o secunda. Urma sa mor.

In timp ce ma prabuseam in moartea mea, mi-am regasit calmul. Muschii mi se relaxau, ochii mi s-au inchis. Impactul n-a fost deloc asa cum mi-l imaginam. In loc de apa inghetata, am aterizat pe un lemn dur.

Mi-am deschis ochii si m-am uitat in jur. Tot rahatul asta ciudat mi se urca la cap. Am stat intinsa pentru un moment, procesand ce tocmai s-a intamplat. In timp ce stateam intinsa in liniste, aud o discutie galagioasa venind din afara camerei intunecate in care ma aflam. Mi-am pus ambele maini pe podeaua de lemn si imi ridic corpul indurerat de pe jos.

Singura lumina care venea in camera venea de la usa. M-am apropiat incet de usa si am tras cu urechea prin gaura. Am vazut o gramada de batrani si batranele vorbind, cu pahare cu bere in maini. Intrigata si curioasa de locul in care ma aflam, am intors clasa si am deschis usa. Am iesit din camera, auzind cum se asterne linistea.

Toata lumea se uita brusc la mine ca si cum n-as apartine acelui loc.

''Uh...'' am spus, nestiind ce sa zic sau sa fac.

''Baiatul! Baiatul! Merge pe scandura!'' un barbat in varsta a strigat din toti plamanii in timp ce alerga prin camera. Toata lumea si-a adunat bautura si au iesit imediat din camera.

''Ce baiat? O scandura?'' mi-am soptit confuza ca intodeauna. Am hotarat sa ii urmaresc si sa vad ce se intampla defapt. Parea ca barbatul acela era serios. Am inceput sa ma infricosez, inima mea aproape oprindu-se. Sunt pe o corabie. O corabie care parea ca e de pirati.

''Continua, baiete! Continua!''

Cativa l-au impuns pe baiat cu sabiile lor, impingandu-l mai tare pe scandura. El parea inspaimantat, nu stia ce sa faca. Am incercat sa ma apropiu mai mult dorind sa il vad mai bine. Si ceea ce m-a surprins e ca imi parea familiar.

''Harry?'' am mormait, ochii marindu-mi-se. ''Asteapta...Stop! Opriti-va!'' am strigat din adancul plamanilor, impingand oamenii ca sa ajung in fata. Toti au inceput incet sa taca cand m-au vazut urcandu-ma pe scandura. ''Harry,'' am spus uitandu-ma la barbatul cu par cret. ''Sunt eu, Carter.''

''Carter?'' a intrebat, total confuz. Am dat din cap si m-am apropiat incet de el. ''Numele acesta suna teribil de familiar,'' a soptit el.

''Da! Amandoi merg pe scandura!'' cineva a strigat din spate. Apoi multimea de batausi a inceput sa impinga din nou.

''La naiba!'' a injurat el prinzandu-ma puternic de mana. M-am uitat spre multime apoi din nou la Harry.

''Ia-ma de mana si ai incredere in mine. Stiu ca ma vezi ca pe un strain dar te rog! Ai incredere in mine,'' am spus. S-a uitat la mine apoi m-a prins de mana. M-am aruncat pe mine si pe el de pe scandura, in valurile dure. Mi-a durat ceva sa ajung la suprafata. Dar cand am reusit, totul era senin si calm. M-am uitat in jurul meu si nu era nici o urma de corabie sau valuri dure.

Nu eram prea departe de uscat asa ca am inotat pana am ajuns la nisip. M-am aruncat pe nisipul fin si mi-am pus fata intre palme. Totul este atat de dat peste cap.

''Intorceti-va aici, domnule!'' a strigat cineva. Mi-am ridicat capul si m-am uitat peste umar. ''Asta este foarte neprofesional pentru un print!''

Am vazut un gardian incercand sa prinda pe cineva imbracat intr-un costum de aur. Persoana a ras spre gardian apoi s-a intors spre mine si mi-a zambit larg.

''Ce este neprofesional este faptul ca nu ma poti prinde!'' a raspuns cu putin inainte sa ajunga la mine. ''buna ziua, domnisoara. Te-ai pierdut?''

Ochii mei plictisitori i-au intalnit pe aceia verzi sclipitori si imediat m-am gandit ca asta nu se va termina cu bine.